O societate comerciala a detașat salariați in străinătate, iar acești salariați au fost detașați 7 – 9 luni pe an.
Societatea avea acte adiționale de detașare, ordine de deplasare si obținuse Formularul A1.
Societatea a fost controlata de organul fiscal, iar întreaga suma acordata cu titlu de diurna a fost considerata venit impozabil.
Societatea a formulat actiune, iar Tribunalul Timis ( in anul 2020) a admis acțiunea avand in vedere urmatoarele aspecte:
”diurna acordată salariaţilor a fost luată sau nu a fost luată în considerare de statul membru pe teritoriul căruia au fost detaşaţi salariaţii ca element component al salariului minim garantat în sensul Directivei 96/71/CE, diurna se supune impozitării conform prevederilor din legislaţia română şi, în măsura în care valoarea diurnei nu depăşeşte plafonul neimpozabil de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin HG nr.518/1995 (potrivit art. 76 sal. 2 lit. k -ii din Legea nr. 227/2015), pentru diurna acordată salariaților detașați transnațional nu se datorează contribuții de asigurări sociale în România”.
Organul fiscal a formulat recurs, iar Curtea de Apel a analizat in detaliu daca sunt îndeplinite conditiile pentru detasarea transnationala si a considerat ca societatea nu a respectat prevederile Legii 16/2017 respectiv salariatii nu au fost detașați transnational.
Curtea de Apel Timisoara a considerat ca detasarea presupune trimiterea unui salariat sa lucreze in strainatate cu caracter limitat.
Întrucât salariații au fost detașați in străinătate mai mult de 7-9 luni per an, instanța a considerat ca nu s-a dovedit caracterul limitat.
Pe cale de concluzie, nu se poate acorda salariaților o indemnizație de detașare care sa fie neimpozabila, daca nu este indeplinita conditia detasarii.
In situația in care aveti control fiscal avand ca obiect reîncadrarea diurnei, verificați sa aveti actele cerute de lege si luati legătura cu un avocat care cunoaște atat dreptul muncii, cat si drept fiscal .
