Prin „hărțuire” se înțelege orice acțiune, de regulă cu caracter repetitiv, direcționată spre o persoană/grup de persoane care este de natură a crea disconfort, stare de stres emoțional, nesiguranță și care, în timp, poate avea efecte grave asupra stării de sănătate a victimei.
Hărțuirea se poate manifesta prin mustrări, constrângerea unei persoane să facă lucruri pe care nu dorește să le facă, minimizarea eforturilor, umilirea unui angajat în fața altor persoane, intimidare, comentarii disprețuitoare, amenințări, critici nedrepte etc.
Legislația română asimilează stresul și epuizarea fizică drept forme de hărțuire morală la locul de muncă, la fel ca nepunerea la dispoziție a materialelor necesare desfășurării activității.
Salariații victime ale hărțuirii la locul de muncă pot obține obligarea angajatorului la plata a unor daune compensatorii și morale, însă administrarea probatoriului și întinderea reparațiilor se pot stabili doar de către instanță iar nu de către inspectorii de muncă.
Spre deosebire de despăgubirile materiale, despăgubirile morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată și nu există criterii legale individualizate pentru aproximarea prejudiciului moral.
Cadrul legal care reglementează această materie este Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Instanța poate obliga angajatorul la următoarele măsuri:
- la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
- reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
- la plata către salariat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
- la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
- la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicina muncii;
- la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.
Codului Muncii prevede: ,,Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Așadar, atât salariații cât și angajatorii sunt încurajați să raporteze astfel de incidente, în vederea adoptării prompte și efective a măsurilor necesare prevenirii tuturor formelor de discriminare la locul de muncă.
Av. Ana-Maria Popescu
