In ultimele controale fiscale am observat ca organul fiscal considera ca indemnizația de detașare este parte integranta din salariul minim din străinătate, deci trebuie sa fie impozitata ca si salariul.
Nu suntem de acord cu aceste argumente , motivele vi le prezentam mai jos :
Art. 11 din Legea nr. 16/2017 prevede expres că „Orice indemnizaţie specifică detaşării transnaţionale este considerate parte a salariului minim”, dispoziţii similare regăsindu-se şi în art. 9 din Legea nr. 344/2006.
Legea nr. 344/2006 şi nici Legea nr. 16/2017 nu au ca obiect de reglementare modalitatea de impozitare a veniturilor obţinute de un salariat detaşat transnaţional şi nici de definire a noţiunii de „salariu minim” , aceasta rămâne definită de legislaţia şi/sau practica statului membru al Uniunii Europene.
Prin urmare, art. 9 din Legea nr. 344/2006 respectiv art. 11 din Legea nr. 16/2017 nu pot fi baza legală a calificării unor sume acordate pe perioada de detaşare transnaţională cu titlu de indemnizaţie drept venituri din salarii cărora nu li se aplică art. 76 alin 2 lit. k Cod fiscal.
Codul fiscal califică sumele acordate conform 76 alin. 2 lit. k Cod fiscal drept venituri asimilate salariilor dar, prevede totodată o modalitate specifică de impozitare a acestora.
Noțiunea de „salariu minim” utilizată de art. 9 din Legea nr. 344/2006 şi de art. 11 din Legea nr. 16/2017 are un conţinut autonom şi nu este echivalentă cu noţiunea de salariu minim în sensul legislaţiei naţionale, incluzând şi alte venituri asimilate salariilor (cum este cazul indemnizaţiilor de detaşare care îşi păstrează această calificare).
Această opţiune legislativă de înglobare a altor venituri asimilate veniturilor salariale în noţiunea de salariu minim nu are ca efect modificarea regimului propriu, special de impozitare a veniturilor asimilate tocmai în considerarea faptului că scopul acestei operaţiuni este de garantare a unui nivel adecvat de protecţie a salariaţilor detaşaţi în cadrul prestării de servicii transnaţionale şi în nici un caz de modificare a regulilor de impozitare a veniturilor asimilate veniturilor salariale.
De asemenea, nu este în competenta statului membru de trimitere să califice domeniul de aplicare al noțiunii de „salariu minim”, în considerarea propriilor reglementări.
Din analiza considerentelor Deciziei nr. 13/2015 a CJUE pronunțate la o întrebare preliminară formulată în cadrul unui litigiu al cărui obiect principal este legat de stabilirea domeniului de aplicare al noţiunii „salariu minim”, în sensul Directivei 96/71, la pragarful 34 Curtea a retinut că :
„Astfel, sub rezerva indicaţiilor care figurează la articolul 3 alineatul (7) al doilea paragraf din Directiva 96/71, preocuparea de a stabili care sunt elementele constitutive ale noţiunii de salariu minim în vederea aplicării directivei ţine de dreptul statului membru în care se face detaşarea, cu singura condiţie ca această definire, astfel cum rezultă din legislaţia sau din convenţiile colective naţionale relevante sau din interpretarea conferită acestora de instanţele naţionale, să nu aibă drept efect împiedicarea liberei prestări a serviciilor între statele membre”.
Indemnizatia de detasare reprezintă o alocație , o suma plătită cu titlu de compensaţie pentru costul vieții suportat în mod efectiv de lucrători ca urmare a detaşării lor. Prin urmare, din însuşi modul de redactare a articolului 3 alineatele (1) şi (7) din Directiva 96/71 reiese cu claritate că alocaţiile respective nu trebuie considerate parte a salariului minim.
Noţiunea de „salariu minim” utilizată de Directivă şi implicit de Legea nr. 16/2017 nu are sensul de venit din salarii impozabil cu excluderea art. 76 alin. 2 lit. k Cod fiscal.
Înlocuirea noțiunii de salariu minim cu cea de remuneraţie brută ( din august 2020) pe de o parte înlătură orice echivoc cu privire la caracterul autonom al noţiunilor, iar pe de altă parte, referirea expresă la cuantumul brut al remunerației exclude aplicarea acestor noţiuni pentru a determina regimul de impozitare aplicabil.
Salariaților romani li se aplică dispozițiile naționale în vederea stabilirii obligațiilor fiscale aferente veniturilor obţinute pe perioada detaşării transnaționale însă este lipsit de suport legal ca în activitatea de definire/calificare a veniturilor obţinute (cu consecinţe din punct de vedere fiscal) să fie utilizate noțiuni juridice care nu au ca obiect de reglementare calificarea din punct de vedere fiscal a veniturilor.
Daca urmează un control fiscal in care se vor analiza diurnele/ indemnizațiile de detașare acordate salariaților , contactați-ne sa va sfătuim din punct de vedere juridic, sa formulam răspunsurile la nota explicativa.
