În ciuda aparenței simplității folosirii acestei metode de supraveghere a salariaților, montarea camerelor de supraveghere video în incinta angajatorului se dovedește a fi o procedură complexă și sensibilă în practică.
Art. 5 din Legea 190/2018 prevede condițiile stricte în care un angajator își poate exercita obligația de a ține evidența muncii cu ajutorul unui sistem de supraveghere video:
,,În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice şi/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:
a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;
b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;
c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi
e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate. ”
Îndeplinirea fiecăreia dintre condițiile evocate mai sus trebuie justificată practic de către angajator, acesta riscând aplicarea unor amenzi în caz contrar.
Autoritatea competentă cu verificarea și aplicarea legilor de protecție a datelor cu caracter personal este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Dacă aveți nevoie de asistență pentru utilizarea corectă din punct de vedere juridic a unui sistem de supraveghere video la locul de muncă, echipa noastră de avocați are experiență în această ramură.
