În speță este vorba despre Hotărârea CJUE în cauza C-300/21 – Österreichische Post.
Începând cu anul 2017, Österreichische Post a colectat informații cu privire la afinitățile politice ale populației austriece. Cu ajutorul unui algoritm, aceasta a procesat și adresele efective ale „grupurilor-țintă” pe baza unor criterii sociale și demografice.
Datele astfel colectate și grupate au determinat Österreichische Post să concluzioneze care cetățean avea o afinitate față de un anumit partid politic austriac. Datele prelucrate în acest mod nu au fost transferate către terți.
Cetățeanul în cauză, care nu consimțise prelucrarea datelor sale cu caracter personal, afirmă că a resimțit contrarietate profundă, că și-a pierdut încrederea, precum și că a resimțit un sentiment de umilire, ca urmare a stabilirii unei afinități directe cu partidul căruia i-a fost distribuit și pentru care a primit acasă o reclamă.
Acesta a solicitat în fața instanțelor austriece suma de 1.000 EUR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit.
Curtea Supremă a Austriei și-a exprimat îndoiala cu privire aplicarea dreptului la despăgubiri pe care GDPR îl prevede în cazul unui prejudiciu material sau moral ca urmare a unei încălcări a acestui regulament. Această instanță solicită Curții de Justiție să stabilească:
- dacă simpla încălcare a GDPR este suficientă pentru a conferi acest drept la despăgubiri;
- dacă despăgubirea nu este posibilă decât peste un anumit grad de gravitate a prejudiciului moral suferit;
- care sunt cerințele dreptului Uniunii în ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor-interese.
Curtea a lămurit punctual aceste aspecte astfel:
- Dreptul la despăgubiri prevăzut de GDPR este subordonat îndeplinirii a trei condiții cumulative: (i) o încălcare a GRPD, (ii) un prejudiciu material sau moral rezultat din această încălcare și (iii) o legătură de cauzalitate între prejudiciu și încălcare. Prin urmare, nu orice încălcare a GDPR conferă, în sine, dreptul la despăgubiri, noțiunea de prejudiciu fiind una autonomă dreptului Uniunii.
- Curtea constată că dreptul la despăgubiri NU este rezervat prejudiciilor morale care ating un anumit prag de gravitate, GDPR nemenționând o asemenea cerință.
- Referitor la evaluarea daunelor interese, Curtea arată că GDPR nu conține dispoziții care să aibă un asemenea obiect. Revine ordinii juridice din fiecare stat membru sarcina de a stabili criteriile de apreciere ale despăgubirilor care asigură protecția drepturilor conferite de RGPD, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității.
Acest lămuriri sunt bine venite, obiectivele urmărite prin elaborarea și adoptarea GDPR fiind de a garanta libera circulație a datelor cu caracter personal în interiorul Uniunii Europene într-o manieră care să asigure protecția persoanelor fizice și a vieții private a acestora.
