In cazul in care organul fiscal a reîncadrat diurna ca fiind impozabila si a stabilit impozit si contribuții de plata, societățile se afla in imposibilitatea de a le achita si se se afla in imposibilitatea de a continua activitatea.
Primul pas din punct de vedere legal este ca societatea supusa controlului sa formuleze contestația administrativa in termen de 45 zile de când primește decizia de impunere si Raportul de inspecție fiscala.
Apoi, poate formula o acțiune de suspendare a actelor administrative care se judeca fie de catre Tribunal , fie de către Curtea de Apel.
Potrivit art. 278 al. 2 teza finală din legea 207/2015, instanţa competentă poate suspenda executarea actului administrativ fiscal dacă se depune o cauţiune în cuantumul stabilit de aceste prevederi legale.
De asemenea, tot art. 278 al. 2 C. pr. fisc. stabileşte că suspendarea executării actului administrativ fiscal se poate solicita în temeiul legii 554/2004.
Art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează două condiţii pentru admiterea unei cereri de suspendare: existenţa unui caz bine justificat şi posibilitatea de a se produce reclamantului o pagubă iminentă.
Instanța trebuie sa verifice daca se depune cauțiunea la dosar.
Motivele suspendării sunt definite prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta trebuie sa dovedeasca in fata instantei : paguba iminentă care este definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public si cazul justificat ce reprezintă împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ reprezintă definiţia legală pentru cazuri bine justificate.
Sub aspectul cazului bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept a cauzei sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui anulare se solicită.
În cadrul dosarului având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ, instanta se limitează la a analiza condiţiile de forma ale actului si „a pipai” intr-o mica măsura fondul cauzei.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
In practica instantelor de judecata s-a retinut ca sumele stabilite suplimentar în sarcina reclamantei reprezentând diurnă acordată şoferilor care efectuează transport internaţional a fost apreciată de organele de inspecţie fiscală ca fiind venituri asimilate salariilor., iar conform art.9 din Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, :
„Personalului angajatorilor stabiliţi pe teritoriul României, care efectuează operaţiuni de transport internaţional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, şi care nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), i se aplică prevederile art. 43 din Codul Muncii republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ.”
In practica majoritara a instanțelor de judecata s-a retinut ca :
”motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă referitoare la tratamentul fiscal aplicat pentru sumele primite ca diurnă de salariaţii săi pentru activitate desfăşurată, respectiv transport internaţional de marfă, par a avea un fundament prin raportare la dispoziţiile legale invocate, respectiv art. 9 din Legea nr. 16/2017, normă ce face trimitere la art. 43 şi 44 din Codul Muncii care reglementează delegarea şi indemnizaţia de delegare. Instanţa constată că reclamanta a invocat şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 76 al. 4 lit. h C fisc. care prevede că următoarele venituri nu sunt impozabile: ”h) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2) lit k), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;” De asemenea, a arătat că dispoziţii identice se regăsesc în codul fiscal şi cu privire la restul contribuţiilor, respectiv art. 157 al. 1 lit. m şi al 2 pentru CASS, art. 187 al. 1 lit g şi al. 2 pentru şomaj, art. 195 al. 1 lit. h şi al 2 pentru contribuţia pentru concedii, art. 204 al. 1 lit. f şi al 2 pentru accidente de muncă, art. 212 al. 1 lit. c şi al 2 pentru fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. Acest aspect va fi analizat însă definitiv numai în cadrul acţiunii ce va verifica legalitatea actului fiscal contestat, analiza sumară a instanţei la acest moment circumscriindu-se doar noţiunii de caz bine justificat, în înţelesul dat de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Evident nu se poate argumenta suplimentar această aparenţă de nelegalitate, deoarece în această fază procesuală, instanţa de contencios nu poate soluţiona chiar fondul litigiului, ci doar trebuie să analizeze sumar susţinerile reclamantei.„
Având în vedere că există un dubiu cu privire la aprecierea organelor de inspecţie fiscală de a considera diurna ca fiind venit asimilat salariilor, raportat la dispoziţiile legale enunţate mai sus, dubiu ce se răsfrânge şi asupra legalităţii actelor fiscale, instanţa apreciază că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat cu privire la suspendarea deciziei de impunere.
Instanţa apreciază că este îndeplinită şi condiția privind existenta pagubei iminente întrucât decizia constituind titlu de creanţă în condiţiile art. 152 al. 2 din Legea 207/2015, în cazul neplăţii debitului, pârâta poate demara procedura executării silite împotriva debitoarei, iar suma imputată în sarcina reclamantei este considerabilă (389.818 lei), fiind de natură a perturba activitatea desfășurată de aceasta
Este important atunci când va aflați in astfel de situații sa contactați din timp un avocat specializat de drept fiscal si care sa cunoască si dreptul muncii, cu experiență in litigiile de contencios-administrativ fiscal.
Suspendarea actului administrativ presupune derularea unui proces, care ar trebui sa se judece cu urgenta. Sunt situații in care primul termen de judecata a fost stabilit intr-o luna , dar am întâlnit situații când au trecut 2 -3 luni pana la primul termen de judecata.
