Admisibilitatea contestațiilor la executarea silită prin care se invocă nulitatea titlului executoriu al contractului de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate
În prezentul articol se va analiza aplicarea prevederilor art. 713 alin. (2) C.proc.civ, astfel cum au fost modificate prin Legea 310/2018 – admisibilitatea contestaţiilor la executarea silită prin care se invocă nulitatea titlului executoriu contract de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate şi termenul în care ar putea fi formulate astfel de critici în cadrul executării silite, ca urmare a pronunţării Ordonanţei CJUE din 6 noiembrie 2019 în cauza C – 75/19.
Înainte să intervină aceste modificări nulitatea titlului ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate putea fi invocată strict în termenul prevăzut de lege pentru promovarea contestaţiei la executarea silită înseşi, nu oricând, pe parcursul executării.
Ca urmare a modificărilor , potrivit art. 713 alin. (2) C.proc.civ., nu se poate promova contestaţie la executarea silită însăşi dacă există posibilitatea promovării unei acţiuni pe dreptul comun în care să se invoce nulitatea titlului.
Institutul Național al Magistraturii a concluzionat faptul că instanțele sesizate cu o contestație la executare trebuie să înlăture, din oficiu, aplicarea dispozițiilor art. 713 alin. (2) cod procedură civilă, fără a aștepta înlăturarea acestora pe cale legislativă sau ca urmare a unui procedeu constitutional, controlul caracterului abuziv al clauzelor titlului executoriu fiind admisibil și obligatoriu.
S-a ajuns la această concluzie pe considerentul că instanțele sesizate cu o contestație la executare în cadrul căreia se invocă și caracterul abuziv al clauzelor convenției ce constituie titlu executoriu trebuie să analizeze dacă posibilitatea dispunerii suspendării executării silite, inclusiv în cadrul acțiunilor de fond este de natură să înlăture critica principală a Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la lipsa caracterului adecvat sau efectiv a remediilor puse la dispoziția consumatorului de legislația națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a susținut că ˝protecția efectivă a drepturilor care decurg din Directiva 93/13 nu poate fi garantată decât cu condiția ca sistemul procedural național să permită, în cadrul procedurii de emitere a ordonanței de plată sau în cel al procedurii de executare a unei asemenea ordonanțe, un control din oficiu de către instanță al caracterului potențial abuziv al clauzelor cuprinse în contractul în cauză˝. Aplicarea art. 713 alin. (2) cod procedură civilă în forma în vigoare este incompatibilă cu invocarea din oficiu a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în titlul executoriu.
Astfel sunt aplicabile cele stabilite de CJUE în cauza C-106/77, Simmenthal: ˝Instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.˝
