În data de 2 martie 2023, Curtea Europeană de Justiție a pronunțat o hotărâre care impactează toate statele Uniunii, prin instanțele naționale, în domeniul dreptului muncii.
Hotărârea a fost pronunțată în cauza C-477/21 | MÁV-START, având la bază dreptul național al Ungariei, situația de fapt fiind, pe scurt, astfel:
Un mecanic de locomotivă angajat de MÁV-START, societatea de căi ferate națională maghiară, contestă la Curtea din Miskolc decizia angajatorului său de a nu îi acorda o perioadă de repaus zilnic de cel puțin 11 ore consecutive (de care trebuie să beneficieze lucrătorii în decursul unei perioade de 24 de ore în temeiul Directivei privind organizarea timpului de lucru), atunci când această perioadă precedă sau urmează unei perioade de repaus săptămânal sau unui perioade de concediu.
MÁV-START afirmă că, în condițiile în care contractul colectiv de muncă aplicabil în speță acordă o perioadă minimă de repaus săptămânal cu mult mai mare (de cel puțin 42 de ore) față de cea impusă de directivă (de 24 de ore), angajatul său nu este nicidecum defavorizat prin decizia pe care a luat-o.
Curtea din Miskolc solicită Curții de Justiție să stabilească în principal dacă, în temeiul directivei, o perioadă de repaus zilnic acordată în continuarea sau înaintea unei perioade de repaus săptămânal face parte din aceasta din urmă.
Curtea face o distincție clară și arată că perioadele de repaus zilnic și săptămânal constituie două drepturi distincte care urmăresc obiective diferite.
Repausul zilnic permite lucrătorului să se sustragă din mediul său de lucru pe parcursul unui număr determinat de ore, care trebuie să fie nu numai consecutive, ci și să urmeze direct unei perioade de lucru.
Repausul săptămânal permite lucrătorului să se odihnească în cursul fiecărei perioade de șapte zile. În consecință, trebuie să se garanteze lucrătorilor exercitarea efectivă a fiecăruia dintre aceste drepturi.
În situația în care repausul zilnic ar face parte din repausul săptămânal ar goli de conținut dreptul la repaus zilnic.
Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă îl precedă în mod direct.
Cu privire la dispozițiile mai favorabile pe care le prevede reglementarea maghiară, în raport cu directiva, în privința duratei minime a repausului săptămânal, angajatorul nu poate priva lucrătorul de alte drepturi care îi sunt conferite prin această directivă și în special de dreptul la repaus zilnic.
Astfel, repausul zilnic trebuie să fie acordat independent de durata repausului săptămânal prevăzută de reglementarea națională aplicabilă.
Conform legislației naționale române, salariații au dreptul, între două zile de muncă, la un repaus de minimum 12 ore consecutive. Totodată, aceștia au dreptul la un repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, în condițiile Codului Muncii.
Întreaga hotărâre poate fi lecturată aici:
- https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=270828&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=4649359
