Autoritatea părintească se referă la drepturi și îndatoriri ce privesc copilul și bunurile sale. Aceasta se exercită de către ambii părinți, chiar și după divorț.
După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți dacă aceștia se înțeleg cu privire la acest aspect. În cazul în care nu se înțeleg instanța de judecată va decide cine va exercita autoritatea părintească.
Dacă instanța de judecată va decide ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinți, aceasta va ține cont de interesul superior al copilului.
În legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este precizat faptul că “ Ambii părinți sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.”
Pentru autoritatea părintească, judecătorul tine cont atât de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psiho socială, de copilul care are vârsta peste 10 ani. În anumite cazuri poate fi ascultat și copilul care are vârsta sub 10 ani.
Odată cu pronunțarea divorțului, instanța va stabili locuința copilului minor la acel părinte cu care acesta locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț, acesta a locuit cu ambii părinți, instanța va stabili locuința acestuia la unul dintre părinți, ținând seama de interesul superior al copilului, iar părintele care nu locuiește cu copilul are drepturi de a avea legături personale cu acesta.
“În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire”, se mai prevede în Cod. Chiar și așa, părinții despărțiți de copil au dreptul să păstreze legături personale cu acesta.
Consultatia initiala cu un avocat este esentiala pentru un divort amiabil in fata notarului public sau pentru un proces in fata instantei de judecata.
Echipa noastra are experiență in cele mai grele procese de dreptul familiei
