Adresele de verificare nu sunt acte de executare in înțelesul legii, fiind emise in mod unilateral de executorul judecătoresc, fiind măsuri administrative.
Conform art. 672 din Codul de procedura civila care menționează ca actele de executare se comunica :” Comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural. Dovada comunicării prin agent procedural are aceeaşi forţă probantă cu dovada comunicării efectuate de către executor însuşi”.
Pe cale de concluzie, nu pot sa fie considerate acte de executare silita.
Actele de executare sunt acte prin care executarea este activată și activă, acte prin care executarea continuă, acte prin care executarea propriu-zisă produce efecte în ceea ce privește patrimoniul debitorului executat.
Actele de executare sunt acțiuni concrete apte să conducă la executarea obligației/recuperarea creanței. Un act de executare trebuie să conducă la îndestularea/recuperarea creanței.
Actele de executare sunt acte de valorificare a bunurilor debitorului precum sechestrul, indisponibilizarea, poprirea, valorificarea bunurilor la licitație publică.
Actele intocmite de către executorul judecătoresc nu trebuie sa fie simple înscrisuri, ci trebuie sa fie veritabile acte de executare silita .
Articolul 646 Cod Procedură civilă diferențiază actele de executare de documentele de executare silită, astfel: ”creditorul și debitorul au voie să asiste, personal sau prin avocat/reprezentant, la efectuarea tuturor actelor de executare silită, să ia cunoștință de actele dosarului de executare silită și să obțină copii, adeverințe, etc”. Este evidentă aici distincția dintre actele de executare și actele (documentele) din dosarul de executare.
Actele de executare vizează bunurile debitorului, documentele de executare vizează procedurile de executare.
La fel art. 679 din Cod Procedură civilă prevede diferența dintre acte de executare și documente de executare: ”dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele mențiuni”.
Articolul 681 Cod Procedură civilă menționează că actele de executare sunt acțiuni concrete în vederea realizării executării silite: ”executorul judecătoresc are dreptul să identifice bunurile, și, la locul unde ele se găsesc, să îndeplinească asupra lor acte de executare”.
Verificările efectuate de executorul judecătoresc conform protocoalelor încheiate de U.N.E.J. şi instituțiile abilitate să furnizeze informații despre debitor, nu au relevanță juridică, atât timp cât acestea nu reprezintă veritabile acte de executare de natură a conduce la întreruperea cursului prescripției în lumina art. 709 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, ci constituie măsuri administrative întreprinse de executorul judecătoresc în vederea identificării veniturilor obţinute de debitor pentru recuperarea creanţei.
