Debitorul care este nemulțumit de cererea de deschidere a insolventei poate sa formuleze contestatia.
Contestația la cererea de deschidere a procedurii insolvenței este mijlocul procesual exercitat în termenii şi conditiile prevăzute de lege, prin care debitorul contestă starea de insolvență şi solicită respingerea cererii creditorului.
Contestația debitorului va fi introdusă la tribunal în termen 10 zile de la data când debitorului i-a fost comunicată o copie a cererii introductive formulate de către creditor.
Termenul de zece zile are natura juridică a unui termen de decădere . In cazul in care debitorul nu formulează contestația in 10 zile de la primirea cererii, pierde dreptul de a formula contestație la executare.
Contestaţia pe care debitorul o are la îndemână este un mijloc de apărare.
Calitatea procesuala activa : debitorul
Obiectul contestației: contestarea stării de insolventa
Potrivit art. 5 pct. (29) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Rezultă, din această definiţie, că elementele definitorii ale insolvenţei debitorului sunt: i) insuficienţa fondurilor băneşti disponibile; ii) neplata datoriilor certe, lichide şi exigibile ce depăşesc valoarea-prag. Insolvenţă presupune incapacitatea de plată a debitorului. Această incapacitate exprimă starea patrimoniului debitorului, care face imposibilă plata datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile.
Debitorul trebuie sa dovedească prin intermediul contestaţiei că are suficiente fonduri băneşti disponibile, că efectuează plăţi lunare, că deţine bunuri mobile sau imobile înregistrate la organele competente, care sunt uşor valorificabile,astfel incat sa achite imediat datoria, că nu se află în stare de insolvenţă. dispunând de lichidităţi suficiente pentru plata datoriilor.
De asemenea, debitorul, prin contestație, poate sa dovedească ca datoria invocată de creditor nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Datoria este certă atunci când existenta ei rezultă din însuși actul obligației sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Datoria este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui.
Datoria este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Mai mult decât atât, creanța creditorului trebuie să fie superioară valorii-prag de 50.000 RON.
Prin intermediul contestației la starea insolvenței, prevăzută de art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 cu debitorul poate solicita instanţei de judecată obligarea creditorului la plata unei cauțiuni, astfel încât cauţiunea să poată fi folosită pentru a acoperi eventualele pagube suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri.
Stabilirea cauțiunii si obligarea creditorului la plata acesteia este atributul judecatorului sindic.
Prezumția de insolvență poate fi răsturnată de către debitor cu probe certe şi concludente, precum extrase de cont, balanţele financiar-contabile din care rezultă că debitorul are disponibil în cont , state de plata, contracte de lucrari .
Contestaţia debitorului poate să fie admisă de catre judecătorul sindic , în condiţiile în care, deşi creditorul deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de debitor, acesta din urmă probează că are suficiente lichidităţi pentru plata creanţei , desi nu se află în stare de insolvență.
Contestația debitorului poate sa fie respinsa de către judecătorul sindic, daca este una formala si nu sunt prezentate dovezi privind existenta lichidităților sau privind lipsa unei creanțe certe , lichide si exigibile.