Nu puține sunt cererile de pe rolul instanțelor judecătorești care au ca obiect suspendarea unei autorizații de construire din varii motive. Pentru a prezenta admisibilitatea unei astfel de cereri, considerăm că este util să decelăm noțiunea de suspendare a unui act administrativ.
În literatura de specialitate, suspendarea a fost definită ca „ operațiunea juridică care determină încetarea temporară, totală sau parțială, a efectelor juridice ale unor acte administrative, ca urmare a existenței unor dubii în legătură cu legalitatea sau oportunitatea acestora”[i] De asemenea, cererea privind suspendarea unei autorizații de construire trebuie corelată cu art. 15 alin. (1) din Legea cu nr. 554 din 2004 privind contenciosul administrativ.[ii]
Art. 12 alin.(2) din Legea cu nr. 50/1991[iii] este incompatibil cu suspendarea provizorie a actului administrativ. Prin urmare, este obligatorie formularea și unei acțiuni având ca obiect anularea autorizației.
Condițiile impuse de lege pentru suspendarea unui act administrativ constau în existența unor dubii puternice priving nelegalitatea actului, care trebuie să rezulte din împrejurări concrete de fapt și de drept ale cauzei, și în iminența producerii unui prejudiciu grav adus particularului.[iv]
O altă condiție pe care trebuie să o îndeplinească cel care solicită suspendarea unei autorizații de construire este să fi efectuat în prealabil o plângere administrativă la autoritatea emitentă pentru a dispune suspendarea actului administrativ. Numai după arcurgerea acestei etape, persoana vătămată se poate adresa instanței de judecată cu o acțiune având ca obiect suspendarea autorizației și anularea acesteia.
O problemă interesantă o constituie situația în care se solicită suspendarea unei autorizații de consruire, dar între timp s-a confecționat un proces verbal de recepție a lucrării.
Mai este admisibilă o asemenea cerere? Prezentăm în cele ce urmează o pricină relevantă în această materie.
Prin sentința civilă nr. 4882/204, Tribunalul București, Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația X, în contradictoriu cu pârâții: Primăria Sector 6 București, Primarul Sectorului 6 București și Y, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, invocând prevederile art. 488, alin(8). din NCPC.
Din starea de fapt rezultă s-a făcut referire la cele 5 autorizații de construire eliberate intimatului-recurent pentru construirea unui bloc[…], în speță solicitându-se suspendarea executării ultimelor două autorizații, cele cu nr. xx/02.2014 și xx/03.2014. Recurenta-reclamantă susține că nu este finalizată construcția în litigiu, de vreme ce executarea AC xx/05.2013 și AC nr. xx/09.2013, autorizații care au stat la baza autorizărilor contestate, au fost suspendate până la pronunțarea instanței de fond prin sentința civilă cu nr. 3861 din 2013, sentință care a rămas irevocabilă( conform legislației de la momentul judecării cauzei) prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia, prin Decizia A și B a Curții de Apel București. Pe durata suspendării lor, aceste acte administrative nu mai produc efecte juridice, neputând sta la baza emiterii unui alt act administrativ, respectiv AC nr. xx/02.2014 sau AC nr. xx/03.2014. Recurenta arată că toate autorizațiile de construire emise pentru acest bloc, precum și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu au caracter definitiv, în privința acestora existând procese pe rol, având ca obiect suspendarea executării lor până la pronunțarea fondului, respectiv judecarea anulării. Abia după finalizarea acestor procese, dacă cererile de suspendare, respectiv de anulare vor fi respinse, atunci aceste acte administrative vor dobândi caracter definitiv, producând efectele juridice prevăzute de lege.
Recurenta-reclamantă susține că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât a invocat împrejurări care nu prejudecă fondul cauzei, ci realizează o examinare sumară a stării de fapt și de drept, în urma căreia rezultă o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat […].
Cu privire la paguba iminetă, a invocat un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în scăderea dramatică a valorii imobilelor subzonei respective și lipsa locurilor de parcare, ceea ce va duce la supraaglomerarea zonei.
Curtea a apreciat că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea autorizațiilor de construire până la pronunțarea instanței de fond. Prin sentința recurată, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 20.03.2014, s-a constatat de către comisia de recepție realizarea lucrărilor executate în baza autorizației de construire, propunându-se admiterea recepției.
Instanța de fond a reținut că lucrările de construire au fost finalizate, situație de fapt care a produs și efecte juridice. În consecință, a apreciat că autorizația de construire nu mai produce efecte juridice a căror executare să poată fi suspendată. Este nefondată susținerea conform căreia lucrarea nu este finalizată, Curtea reținând că la dosar a fost depus procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, din care rezultă că au fost realizate lucrările autorizate prin autorizațiile de construire a căror suspendare a executării se solicită. Instanța are în vedere art. 37 alin.(2) din Legea 50/1991, conform cărora lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.
Curtea a constatat că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, are de analizat dacă actele administrative în discuție își mai produc efectele, întrucât suspendarea executării actului administrativ este o operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, astfel că în situația în care actul nu mai produce efecte juridice nu se mai poate pune problema întreruperii temporare a efectelor juridice ale acestuia.
O asemenea situație se regăsește în cauză, din moment ce construcția a fost finalizată, în mod corect reținând instanța de fond că autorizațiile nu mai produc efecte juridice a căror executare să poată fi suspendată. Având în vedere această constatare, Curtea a apreciat că nu se impune analizarea susținerilor recurentei referitoare la îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea 554/2004.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.[v]
În chip de concluzie, pentru a opera suspendarea judecătorească a unui act administrativ este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, să producă efecte juridice. Nu se poate dispune suspendarea unui act administrativ care și-a epuizat efectele înainte ca instanța să se pronunțe asupra cererii de suspendare. Din datele speței rezultă că nu este îndeplinită condiția privind paguba iminentă, întrucât prejudiciul invocat de recurentă s-a produs, lucrările de construire au fost deja realizate și finalizate, fapt ce rezultă din procesul verbal de recepție de la terminarea lucrărilor. Pentru a putea fi suspendat un act administrativ, prejudiciul nu trebuie să se fi produs. Legiuitorul a conferit un caracter preventiv acțiunii care are ca obiect suspendarea actului administrativ. Dacă nu are un caracter iminent și grav, paguba invocată nu poate constitui un motiv de suspendare a executării actului, ea putând fi reparată pe calea acțiunii în contencios având ca obiect anularea actului administrativ nelegal și acordarea de despăgubiri.[vi]
[i] A.Trăilescu, Drept administrativ. Partea specială, C.H. Beck 2019
[ii] Art. 15 alin.(1) din Legea 554 din 2004: „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond”.
[iii] Art. 12 alin.(2) din Legea cu nr. 50/ 1991: „ Odată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendara autorizației de construire sau desființarea și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei”.
[iv] A. Trăilescu, A. Trăilescu- Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații. Ediția 4. Editura C.H.Beck
[v] C.A. București, secția de contencios adm. și fiscal, Decizia nr. 1630 din 19.03.2015, definitivă, nepublicată.
[vi] C.Titirișcă, A. Stroiu, D.Dobrez– Dreptul urbanismului. Practică juridică. Autorizația de construire. Editura Hamangiu 2019
