SOLUȚII PRACTICE ÎN LEGĂTURĂ CU PLÂNGEREA PROCESULUI VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI
Ne propune a vă prezenta soluțiile dispuse de instanțele judecătorești în cauze concrete atunci când nu sunt întrunite toate cerințele stipulate în O.G. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ale procesului verbal de constatare și sancționare contravențională.
Pentru a porni în demersul nostru, considerăm a fi util a reitera prevederile legale, respectiv art. 17 din O.G.2/2001: „ Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
De asemenea, trebuie să avem în vedere și dispozițiile Deciziei în RIL nr. 7/2000 a Î.C.C.J. care a statuat că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, stabilește următoarele:
1. Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
3. Obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.”
Pe rolul Judecătoriei Buftea, societatea X SRL, în contradictoriu cu Primăria orașului Buftea, a formulat o plângere împotriva procesului verbal de sancționare contravențională, solicitând anularea acestuia.
Pe cale de excepție, s-a cerut nulitatea procesului verbal, invocând lipsa datei comiterii faptei.
Pe fondul cauzei, s-a cerut anularea procesului verbal, întrucât procesul verbal nu conține actul normativ în baza căruia a fost stabilită sancțiunea amenzii, încălcându-se O.G. 2/2001.
Se arată că societatea X SRL a fost sancționată pentru o presupusă săvârșire a unei contravenții la Legea nr. 50/1991, presupusa contravenție constând în executarea unor lucrări de construire pe parcela cu nr. 001, înscrisă în CF nr.002, fără a avea autorizație de construire.
În trecut, societatea X SRL a depus toate diligențele pentru a aobține autorizația de construire pentru „ Clădire comerț cu servicii”, în sensul că s-a depus proiectul viitorului edificiu, precum și planșele și toate avizele impuse de lege. În urma acestora, Primăria Buftea a emis autorizația de construire, inclusiv pentru lucrări exterioare, constând în construirea plafonului de beton, trotuare, etc.
Cu toate acestea, societatea X SRL a primit prin poștă procesul verbal de sancționare contravențională pentru că a efectuat lucrări pe parcela cu nr. 001.
Procesul verbal de sancționare descrie că societatea a efectuat anumite lucrări de construcție cu încălcarea Legii nr. 50/1991, însă nu menționează când au fost săvârșite aceste fapte, învederând că data comiterii faptei nu este același lucru cu data întocmirii procesului verbal.
Referitor la netemeinicia procesului verbal, societatea a arătat că a efectuat toate operațiunile de construire în baza autorizației de construire emisă de Primăria Bufta, fiind lucări efectuate în deplină legalitate. În cuprisul autorizației fiind stipulate inclusiv lucrări exterioare.
Emiterea procesului verbal atacat a fost făcută fără a se realiza un control prealabil la sediul societății, încălcându-se dreptul la apărare. Procesul verbal s-a emis ex propris sensibus, fără să se atașeze alte probe.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingererea cererii ca neîntemeiată atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei.
Prima instanță a respins plângerea, considerând, fără temei, că autorizația a expirat, iar aceasta nu a fost prelungită, rezultând că lucrările au fost construite fără a avea dreptul legal la a edifica.
Societatea X SRL a declarat apel, iar Tribunalul Ilfov a amintit Decizia RIL nr. XXII din 2007 a Î.C.C.J. de unde reiese că nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001. Având în vedere prevederile art. 17, nulitatea procesului verbal se poate constata și din oficiu. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemnea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit pârții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța de apel a statuat că din cuprinsul procesului verbal de contravenție dedus judecății nu rezultă dacă la data constatării faptei contravenționale lucrările de construire erau finalizate sau nu în sensul dispozițiilor legale antemenționate. În cauză, s-a menționat data efectuării controlului, fără menționarea datei săvârșirii contravenției, dată care era cu atât mai necesară cu cât intimata deținea o autorizație de construire anterioară.
În concluzie, câtă vreme procesul verbal de contravenție este afectat de o carență sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, procesul verbal de contravenție nu subzistă sub aspectul legalității, acest element având a fi analizat cu prioritate față de temeinicia constatărilor agenților aflați în exercițiul funcțiunii.
Tribunalul va admite apelul principal, va schimba în tot hotărârea apelată și va admite plângerea contravențională, cu consecința anulării procesului verbal de sancționare contravențională.