Atât în raporturile de drept public, cât și în raporturile de drept privat semnătura digitală constituie un instrument suplimentar de identificare personală şi exteriorizare a consimţământului, la care părţile au libertatea de a apela.
Altfel spus, impunerea prin forţa statului, a uzului exclusiv al semnăturii olografe (de mână) este abuzivă şi incompatibilă cu respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale.
În raport cu aspectele învederate, de menționat este faptul că în sfera raporturilor de muncă, după ce a fost oficializată O.U.G. nr. 36/2021, prin care s-au introdus noi prevederi în Codul muncii, s-a stabilit că toate contractele individuale de muncă, actele adiţionale ale acestuia sau orice alte documente folosite în domeniul relaţiilor de muncă, pot fi semnate şi electronic, avansat sau calificat.
Înscrisurile în relaţiile de muncă vor putea să fie semnate, în continuare şi de mână, dacă angajatorul sau salariatul preferă acest lucru, însă ambele părţi trebuie să aibă acelaşi tip de semnătură pe documente (fie olografă, fie electronică).
Mai mult decât atât, trebuie precizat că în prezent, o nouă lege care facilitează și modernizează procesele administrative a devenit aplicabilă. Este vorba de Legea nr. 9/2023 aplicabilă începând cu data de 4 iulie 2023, care revizuiește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale, administrației publice locale și al instituțiilor publice și oferă mai multe avantaje cetățenilor în relația cu administrația publică, afaceri și comerț.
Un efect esențial al acestei legi este că autoritățile publice vor fi obligate să recunoască documentele în format digital, care au fost semnate cu semnătură electronică calificată, fără a mai cere depunerea documentelor originale sau a copiilor pe hârtie.
Echipa noastră vă stă la dispoziție cu avocați specializați care vă pot acorda consultanța juridică necesară.
Articol redactat de avocat colaborator Hedeșiu Ioana Arina
SAUCĂ&PARTNERS
