Noutate legislativă: Decizie ÎCCJ cu impact major în litigiile de muncă privind concediul neefectuat
În data de 09.03.2026 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 20893/3/2023 şi, în consecinţă, a stabilit că:
- în cazul pretențiilor privind compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neefectuat până la încetarea raportului de muncă sau de serviciu a salariatului, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data încetării acestui raport;
- pentru zilele de concediu care depășesc perioada legală de report de 18 luni, compensarea este admisibilă doar dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și efectua concediul. În schimb, dacă salariatul a avut această posibilitate și a ales să nu își efectueze concediul anual plătit, dreptul la compensare în bani nu mai subzistă.
Concediul de odihnă de care beneficiază salariații este un drept ce se acordă anual “în natură”, iar compensarea în bani este o excepție permisă doar la încetarea contractului individual de muncă.
Zilele neefectuate pot fi reportate și acordate în termen de 18 luni, însă doar dacă salariatului nu i-a fost refuzată efectiv posibilitatea de a le utiliza.
Înalta Curte de Casație și Justiție vine și clarifică o practică neunitară în această materie prin Decizia pronunțată și anume faptul că termenul de prescripție de 3 ani pentru compensarea concediului neefectuat începe să curgă de la data încetării raportului de muncă, iar dreptul la despăgubire nu există dacă salariatul a avut posibilitatea de a efectua concediul, dar a ales să nu o facă.
EXTRAS DIN DECIZIE:
“ În interpretarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) raportat la prevederile art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, în ipoteza pretenţiilor pecuniare derivate din zilele de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu, izvorâte dintr-un drept actual începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.
Pentru intervalul care depăşeşte termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de a obţine compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept şi, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abţinut să-şi efectueze concediul anual plătit, deşi i s-a oferit această posibilitate.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Doriți asistență juridică în dreptul muncii?
Avocații specializați în dreptul muncii de la SAUCA & PARTNERS vă stau la dispoziție cu cele mai bune sfaturi juridice.
Ne poți contacta pentru mai multe detalii la nr. de telefon: 0756.348.899 sau la adresa de e-mail: info@sauca.ro.