Nerespectarea termenului de preaviz atrage nulitatea concedierii
În această situație, găsim incidente dispozițiile art. 78 din Codul muncii, care prevăd următoarele aspecte:
”Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”
Prevederile art. 75 alin (1) din Codul Muncii, prevăd următorul conținut:
”Articolul 75
(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.”
Acest termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare trebuie calculat în conformitate cu modalitatea de calcul exprimată în cadrul deciziei nr. 8/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care consemnează următoarele:
”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului, dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile.”
Observăm faptul că pentru a preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorului, prin care s-ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod expres condițiile de fond și de forma în care angajatorul poate dispune cu privire la încetarea contractului de munca.
Notificarea de preaviz reprezintă documentul care pune în vedere angajaților, vizați de reorganizarea unei societăți sau de desființarea unei instituții cum este cazul nostru, măsură ce urmează a fi luată în privința raportului lor de muncă și implicit de a-i pregăti pentru modul în care această măsură le va impacta traiul în viitorul apropiat.
Rolul preavizului este acela de a atenua efectele acestei hotărâri pe plan social și de a oferi predictibilitate unui angajat care este pus în situația de a-și pierde locul de muncă, iar scopul preavizul a fost complet ignorat și încălcat de către angajator în prezenta speță.
Preavizul este practic o perioadă de timp pe care legea o prevede în beneficiul salariatului astfel încât acesta din urmă să își poată întocmi un plan cu privire la viitoarele acțiuni pe care este nevoit să le facă în scopul identificării unui nou loc de muncă.
Acordarea termenului de preaviz NU reprezintă o facultate acordată angajatorului, ci Codul Muncii instituie în mod expres o obligație a angajatorului de a acorda salariatului concediat preavizul de minim 20 zile lucrătoare conform art.75 alin.1 din Codul Muncii.
Cu alte cuvinte, concedierea dispusă fără acordarea preavizului sau cu acordarea unui preaviz redus , este lovita de nulitate absoluta în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul Muncii.
În acest sens, s-a pronunțat Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 1219/29.09.2021 statuand ca :”Termenul de preaviz a fost stabilit de legiuitor în interesul salariatului, finalitatea sa fiind aceea de a-i oferi salariatului, căruia, fără a fi în culpă, i s-a desfăcut contractul individual de munca , un interval de timp rezonabil incare sa își poată căuta un alt loc de munca in acord cu pregatirea sa profesionala, timp in care sa nu ramane fara mijloace de subzistență. El reprezinta un veritabil instrument de aparare a angajatului fata de efectele negative ale incetarii contractului de munca, subsumandu-se dreptului la protectie în caz de concediere, reglementat de art 39. alin.1 lit. j din Codul muncii. Neacordarea preavizului se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a concedierii potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii.”
Preavizul este un act care, de la data comunicării lui, declanșează curgerea termenului pentru care angajatul încă se mai află în raporturi de muncă cu societatea. Din această consecință firească a preavizului, adică din faptul că raportul de muncă urmează să existe pe perioade preavizului, reies o multitudine de factori extrem de relevanți din punct de vedere juridic, aceștia fiind:
- pe perioada preavizului angajatul are dreptul de a primi remunerația stabilită prin contract în integralitate, precum și toate celelalte drepturi bănești
- munca prestată în perioada de preaviz constituie vechime în muncă
- neacordarea preavizului determină consecinţe negative în ceea ce priveşte stagiul de cotizare realizat de asigurat, definit de art. 3 alin. 1 lit. p din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ca „perioada de timp în care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii” şi se reflectă asupra punctajului mediu anual realizat de asigurat.
