Înțelegerile monopoliste sunt acele acorduri ale unor companii, independente unele de altele, care au ca obiectiv sau pot avea ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenței.
Nu orice înțelegere între companiile participante pe o anumită piață este sancționată. De altfel, înțelegerile sunt inerente desfășurării activității comerciale, iar simpla încheiere a unei convenții nu atrage vreo prezumție asupra ei din perspectiva dreptului concurenței.
Conform art. 5 din Legea cu nr. 21/1996:
„Sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
a)stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
b)limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
c)împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d)aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
e)condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”
Prezentăm sumar prima ipoteză sancționabilă, respectiv fixarea prețurilor:
Înțelegerile privind stabilirea prețurilor sunt forma de acord anticoncurențial cel mai frecvent întâlnită în practică. Fixarea prețurilor sau a tarifelor se poate realiza prin mai multe metode, fie în mod direct, atunci când este indicat prețul ce nu ar trebui să fie stabilit prin contract, fie în mod indirect, atunci când se permite cunoaterea respectivului preț sau tarif pe cale indirectă, prin stabilirea rabaturilor ori adaosurilor în manieră uniformă, ceea ce permite determinarea prin calculul acestora, cu valorificarea criteriului de calcul[1].
Nu toate înțelegerile monopoliste sunt sancționabile. Din anumite rațiuni(pentru a păstra cadrul concurențial în anumiți parametri), fapta anticoncurențială nu va fi sancționată. Acest aspect ține de politica fiecărui stat membru al U.E.
Cauzele de exonerare a răspunderii se grupează în următoarele categorii:
- Exceptări în legătură cu înțelegeri de importanță nesemnificativă
- Exceptări individuale
- Exceptări pe categorii
Avocații specializați de la SAUCĂ & PARTNERS gestionează în portofoliul lor o serie de litigii legate de dreptul concurenței, reprezentând cu succes clienții atât în fața instanțelor de judecată, cât și în fața Consiliului Concurenței.
[1] A. Almășan. Dreptul concurenței, Editura C.H. Beck București 2018
