În prezent, în legislație există 3 tipuri de modalități în care salariații își pot exercita activitatea în al loc decât la locul obișnuit de muncă:
1. Delegarea (art. 43 din Codul Muncii – cadru general);
2. Detașarea (art. 45 din Codul Muncii – cadru general);
3. Detașarea transnațională (Legea 16/2017 – lege specială, care transpune o directivă europeană).
Noțiunea de detașare din directiva europeană și transpunerea ei la nivel național prin Legea 16/2017 nu este același lucru cu noțiunea de detașare din Codul Muncii.
Ceea ce ne interesează pe noi este instituția detașării transnaționale (Legea 16/2017).
Legea detașării transnaționale se aplică următoarelor categorii de entități (cf. art. 3 din Lege):
,,a) întreprinderilor stabilite pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşează pe teritoriul României salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1);
b) întreprinderilor stabilite pe teritoriul României care, în cadrul prestării de servicii transnaţionale, detaşează, pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă, în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2).”
Pentru ca o activitate să fie încadrată ca detașare transnațională trebuie îndeplinite condițiile generale de la art. 5 alin. (2) din Lege:
,,(2) Prezenta lege se aplică în situaţia în care întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. b) iau decizia punerii în aplicare a uneia dintre următoarele măsuri cu caracter transnaţional:
a) detaşarea unui salariat de pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
b) detaşarea unui salariat de pe teritoriul României la o unitate sau la o întreprindere care aparţine grupului de întreprinderi, situată pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
c) punerea la dispoziţie a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, ori pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară.”
Așadar, pentru a exista detașare transnațională este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) Întreprinderea să fie stabilită pe teritoriul României și să detaşeaze salariați pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene;
b) Să existe un contract între întreprinderea care detașează transnațional și întreprinderea în cadrul căreia va fi primit lucrătorul detașat;
c) Să existe un raport de muncă între întreprinderea care detașează transnațional și angajatul detașat.
Nu există o explicitare detaliată a situațiilor de detașare transnațională, așadar acestea trebuie apreciate de la caz la caz.
Dacă aveți nevoie de ajutor în elaborarea și implementarea documentației de detașare transnațională, nu ezitați să ne contactați. Echipa Saucă&Partnes vă stă la dispoziție cu soluții optime.
