Care sunt cazurile de divorț?
Potrivit art. 373 din Codul Civil, divorţul poate avea loc:
- a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsă
Spre deosebire de nulitatea căsătoriei, care sancţionează căsătoria încheiată cu nerespectarea cerinţelor de valabilitate anterioare sau concomitente celebrării acesteia, iar efectele sale se produc retroactiv – ex tunc, divorţul sancţionează o căsătorie încheiată în mod valabil, vătămată iremediabil din cauze ulterioare încheierii căsătoriei, iar efectele sale se produc numai pentru viitor – ex nunc.
Ce presupune divorțul prin acordul părților?
Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
În cazul în care unul dintre soți este pus sub interdicție, divorțul prin acordul soților nu poate fi admis.
Un astfel de divorţ nu este condiţionat de o anumită durată în timp a căsătoriei şi nici nu este supus condiţiei lipsei copiilor minori rezultaţi din căsătorie.
Actiunea de divort prin acordul sotilor este o actiune strict personală.
Ce presupune divorțul din culpa unuia dintre soți?
În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ. Dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
„Conform normei analizate, coroborată cu prevederile art. 373 lit. b) şi c) NCC, divorţul din culpă poate fi dispus la cererea unuia dintre soţi în următoarele situaţii: a) atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua, din cauza unor motive temeinice; b) atunci când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani.
Ce înseamnă de fapt noțiunea de motive temeinice din cauza cărora se despart soții?
-refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt
-parasirea nejustificata unuia dintre soti
-infidelitatea unuia dintre soti
-atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti (acte de violenta si alte asemenea)
-existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic
-existenta unei boli grave incurabile a sotului parat, ale carui manifestari fac imposibila convietuirea; justifica refuzul sotului reclamant de a mai coabita.
-rele purtari de ordin moral, concretizate in fapte de destramare a familiei
Ce presupune divorţul din cauza stării sănătăţii unui soţ?
În cazul prevăzut la art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
„Divorţul poate fi pronunţat, conform art. 373 lit. d) NCC şi la cererea unui soţ, atunci când starea sa de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Admisibilitatea cererii de divorţ pe acest temei este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerinţe: a) existenţa unei stări precare de sănătate a unuia dintre soţi, de natură fizică, organică, psihică; nu are relevanţă dacă boala de care suferă soţul s-a ivit anterior căsătoriei sau în timpul acesteia, dacă este sau nu o boală vindecabilă, dacă afectează sau nu discernământul; ceea ce este relevant este faptul că această boală există la momentul formulării cererii de divorţ, indiferent care ar fi natura sa, momentul de debut, efectele sale viitoare; b) o asemenea stare de sănătate precară (din cauza gravităţii sale, a severităţii formelor de manifestare) împiedică o continuare a căsătoriei; c) între starea de sănătate a soţului şi imposibilitatea continuării căsătoriei există o legătură de cauzalitate; d) cererea de divorţ este formulată de soţul a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Instanța de judecată va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav si va pronunta divortul fara a face mentiune despre culpa sotilor pentru desfacerea căsătoriei.
În cadrul cabinetului de avocatură SAUCĂ&PARTNERS, veți găsi un avocat bun care vă poate oferi cele mai bune soluții juridice pe această ramură a dreptului familiei.
