Capetele de cerere accesorii desfacerii căsătoriei dintre părți
Divorţul reprezintă modalitatea de desfacere a căsătoriei cu efecte numai pentru viitor. Legiuitorul a preăvăzut în mod expres următoarele alternative pentru cererile de desfacere a căsătoriei și anume: divorțul pe cale administrativă (în fața ofițerului de stare civilă), divorțul pe cale notarială (în fața notarului public), divorțul pe cale judiciară (în fața instanței de judecată).
Echipa noastră de avocați oferă servicii de consultanță juridică de dreptul familiei, cât și servicii de reprezentare a clientului în litigiile de dreptul familiei cu privire la cererea de desfacere a căsătoriei introdusă ca și capăt principal de cerere, cât și cu privire la celelalte capete de cerere accesorii acestuia.
Oferim servicii legale de dreptul familiei atât în cazul divorțului ca și capăt principal de cerere, cât și în cazul în care se dorește doar modificarea unuia dintre capetele accesorii de cerere, proces care poate fi demarat pe rolul instanței de judecată ulterior încetării procesului de divorț.
Astfel, indiferent de modalitatea aleasă pentru a pune capăt căsătoriei, puteți formula și cererii accesorii capătului de cerere principal privitor la divorț.
Potrivit prevederilor art. 919 din Codul de procedură civilă:
“Dacă a fost sesizată prin cererea principală sau, după caz, prin cererea reconvenţională, instanţa se va pronunţa şi cu privire la următoarele cereri:
- exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
- numele soţilor după divorţ;
- locuinţa familiei;
- despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
- obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
- încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.”
În principiu, în lipsa unor cereri din partea reclamantului sau pârâtului, instanța de judecată nu se va putea pronunța asupra cererilor accesorii. În lipsa unei cereri, fie din partea soțului reclamant fie din partea soțului pârât care poate formula o cerere reconvențională, instanța de tutelă nu va putea soluționa aceste cereri, decât numai dacă este investită de părți. Prin urmare, în instanța de tutelă se va pronunța doar asupra cererilor cu care a fost investită. Este foarte important să luați legătura cu un avocat specializat pe ramura dreptului familiei pentru a putea fi informat în mod corect dar și legal.
Există și anumite situații de excepție, în care instanța de tutelă se pronunță și asupra unor cereri accesorii cu care nu a fost investită. Astfel situațiile de excepție sunt următoarele:
- Pronunțarea asupra exercitării autorității părintești asupra minorului;
- Pronunțarea asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor minori;
- Pronunțarea din oficiu asupra numelui pe care îl vor purta soții după divorț, potrivit prevederilor Codului Civil.
În cazul în care soții decid asupra situațiilor de excepție prevăzute mai sus, aceștia trebuie să consemneze clar și detalit în cererea lor de chemare în judecată. Astfel, în cazul în care aceștia nu vor decide, instanța de judecată se va pronunța din oficiu.
Cu privire la celelalte cereri accesori din cadrul procesului de divorț și asupra cărora instanța de judecată nu se va pronunța din oficiu, menționăm că părțile pot solicita sau nu capetele resective de cerere. Astfel, capetele de cerere accesorii divoruțului se pot soluționa și ulterior prin demararea unui proces pe cale separată pe rolul instanței de judecată.
Având în vedere cele reiterate anterior cu privire la capetele de cerere accesorii, părțile se pot pune de comun acord cu privire la acestea. Astfel în cele ce urmează voi reda pe scurt, fiecare dintre capetele de cerere accesorii:
- Exercitarea autorității părintești reprezintă ansamblul drepturilor şi îndatoririlor legate de îngrijirea copilului după divorţul sau separarea părinţilor. Astfel, se stabilește tipul exercitării autorității părintești asupra minorului care poate fi ori autoritate părintească exercitată în comun de către ambii părinți ori o autoritate părintească exercitată în mod exclusiv de către unul dintre părinți.
- Contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a minorului face referire la achitarea pensiei de întreținere în ceea ce privește minorul de către părintele nerezident. Părintele nerezident va achita pensia de întreținere în favoarea minorului întrucât pensia de întreținere este un drept al minorului. Conform art. 499 Cod Civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională. Astfel, conform practicii instanțelor de judecată, instanța de judecată ține cont de interesul superior al minorului.
- Locuința copilului și dreptul de a avea legături personale reprezintă un capăt de cerere important din cadrul cererii dvs. întrucât este imperios necesar a stabili pentru părintele nerezident un program de vizită detaliat deoarece este în interesul superior al copilului să păstreze legătura și cu părintele cu care acesta nu locuiește. Interesul superior al minorului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți. Astfel, în calitate de părinte dacă nu veți dori stabilirea unui program de vizită pentru ca părintele nerezident să poată avea legături personale cu minorul, instanța de judeca va statua asupra acestui capăt acordând întotdeauna program de vizită.
- Numele soților după divorț reprezintă acel capăt de cerere prin intermediul căruia, soții pot convei să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele avut anterior căsătoriei. Instanța de judecată va luat act de înțelegerea lor prin hotărârea de divorț.
- Locuința familiei după divorț. Divorțul presupune și clarificarea chestiunii locative cu privire la imobilul unde vor locui soții după divort. Locuinţa familiei reprezintă de fapt locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Prin urmare, atunci când soții nu au copii și locuiesc separat, nu mai există locuință de familie în sensul legii, neputându-se deci discuta de vreun beneficiu locativ.
- Despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei reprezintă acea prestație pe care soțul nevinovat o poate cere soțului vinovat în urma suferirii unui prejudiciu prin desfacerea căsătoriei.Acest tip de prestație este dinstictă față de prestația compensatorie.
- Obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi reprezintă acea situație în care dacă căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.
- Încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.
Dacă doriți mai multe informații cu privire la procesul de divorț, precum și cu privire la celelalte capete de cerere accesorii divorțului, un avocat specializat din cadrul echipei Saucă&Partners vă poate ajuta cu cele mai bune sfaturi și vă poate oferi asistență și reprezentare în inițierea unui demers juridic pe rolul instanțelor judecătorești.
Avocații specializați pe ramura dreptului familiei din cadrul cabinetului de avocatură te pot ajuta pentru a finaliza cu succes procesul de divorț.
Cauți cel mai bun avocat de dreptul familiei?
Ne poți contacta la la nr. de telefon: 0756.348.899 sau la adresa de e-mail: info@sauca.ro;
