Pentru analiza acestei problematici, trebuie să ne raportăm la prevederile legale ce reglementează procedura suspendării unui act administrativ, mai precis trebuie să plecăm de la prevederile art. 14 al. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, prevedere ce prezintă următorul conținut:
”Art. 14: Suspendarea executării actului
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. ”
Textul anterior menționat instituie practic 3 condiții esențiale cumulative pentru ca o persoană ce se consideră vătămată de un act administrativ să poată să se adreseze justiției cu o cerere de suspendare a actului respectiv.
Cele 3 condiții esențiale instituite de art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ sunt:
- Cazul de suspendare solicitat să fie bine justificat; ( condiție de ordin material )
- Suspendarea solicitată să prevină o pagubă iminentă; ( condiție de ordin material )
- Persoana care se consideră vătămată să fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv sa fi depus o plangere prealabila prin care sa fi solicita revocarea/ anularea unui act administrativ; ( condiție de ordin procedural )
În cele ce urmează vom analiza succint fiecare condiție pe care art. 14 o instituie:
1 – Cazul de suspendare solicitat să fie bine justificat:
Prin sintagma generală ”bine justificat”, legiuitorul a dat posibilitatea fiecărui potențial subiect al vreunui presupus abuz de putere din partea unei autorități publice, să își justifice de la caz la caz caracterul justificat al pretenției sale cu privire la suspendarea actului.
2 – Suspendarea solicitată să prevină o pagubă iminentă:
Trebuie să observăm faptul că legiuitorul a prevăzut instituția suspendării executării unui act administrativ raportat la un reper temporal esențial pentru natura acestei instituții.
Mai precis, s-a avut în vedere evitarea unei pagube iminente, iar acest aspect semnifică din punct de vedere temporal faptul că actul trebuie să nu se fi pus în aplicare, adică efectele actului ce se solicită a fi suspendat să nu se fi produs. Doar în această ipoteză ar fi respectată voința legiuitorului de a preveni o pagubă iminentă.
Un alt argument care susține cele anterior menționate cu privire la caracterul preventiv al suspendării este chiar textul de la art. 14 al. (2) din legea 554/2004 a contenciosului administrativ.” ( (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.” )
Așadar, caracterul urgentat al acestei proceduri este esențial și trebuie respectat, însă pentru ca acest lucru să fie posibil persoana care se consideră vătămată de un astfel de act a cărui suspendare se cere trebuie să acționeze cu diligența ce se impune de către legiuitor pentru această instituție, în caz contrar nefiind respectat caracterul preventiv esențial al suspendării.
3 – Persoana care se consideră vătămată să fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
Pentru a putea analiza în detaliu îndeplinirea sau mai precis neîndeplinirea acestei condiții, trebuie să analizăm și dispozițiile art. 7 al. (1) din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ce prezintă următorul conținut:
”Art. 7: Procedura prealabilă
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.”
Voința legiuitorului este cât se poate de clară în privința textului anterior citat, mai precis legiuitorul a instituit obligativitatea oricărei persoane, care se consideră lezată de un act administrativ, de a încerca o rezolvare amiabilă a presupusei problematici.
Această încercare de rezolvare amiabilă este grevată de 2 condiții esențiale la rândul ei, acestea fiind:
- Încercarea trebuie să fie anterioară adresarii justiției, dar într-un anumit termen
- Prin această încercare de rezolvare persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității revocarea, în tot sau în parte, a actului care a cauzat presupusa vătămare.
