În cauza C‑289/22, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta, Ungaria), CJUE a stabilit în mod oficial obligația de diligență pentru persoana impozabilă care dorește să exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, care nu trebuie să rămână în pasivitate atunci când suspectează că furnizorul și ceilalți operatori care intervin în lanțul de prestări nu au respectat normele naționale care reglementează prestările de servicii în cauză, participând indirect la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de T.V.A.
Astfel, Curtea statuează că Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, coroborată cu principiul proporționalității, trebuie interpretată în sensul că:
,,În principiu, persoana impozabilă care dorește să exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) nu are obligația de a verifica dacă furnizorul și ceilalți operatori care intervin în amonte în lanțul de prestări au respectat normele naționale care reglementează prestările de servicii în cauză, precum și celelalte norme naționale care se aplică activității lor. Cu toate acestea, în prezența unor indicii, care rezultă din încălcarea acestor norme și care sunt de natură să dea naștere unor suspiciuni ale persoanei impozabile, la momentul achiziției pe care o efectuează, cu privire la existența unor nereguli sau a unei fraude, se poate impune acestei persoane impozabile să facă dovada unei diligențe sporite și să ia măsurile care pot fi așteptate în mod rezonabil din partea sa pentru a se asigura că, prin această achiziție, nu participă la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA.”
