În prezent, în legislație există 3 tipuri de modalități în care salariații își pot exercita activitatea în al loc decât la locul obișnuit de muncă:
- Delegarea (art. 43 din Codul Muncii – cadru general);
- Detașarea (art. 45 din Codul Muncii – cadru general);
- Detașarea transnațională (Legea 16/2017 – lege specială).
Noțiunea de detașare din directiva europeană și transpunerea ei la nivel național prin Legea 16/2017 nu este același lucru cu noțiunea de detașare din Codul Muncii.
Deplasările transfrontaliere pe care le fac conducătorii auto angajați ai firmelor de transport din România nu sunt întotdeauna încadrabile ca detașări transnaționale.
În primul rând, pentru ca o activitate să fie încadrată ca detașare transnațională trebuie îndeplinite condițiile generale de la art. 5 alin. (2) din Lege.
Legea prevede la art. 53 alin. (1) în mod expres și diferențiat pentru conducătorii auto situațiile care nu sunt considerate detașare transnațională:
(1) În înţelesul prezentei legi, conducătorii auto angajaţi de întreprinderile menţionate la art. 3, care aplică măsurile cu caracter transnaţional de la art. 5 alin. (1) lit. a) sau alin. (2) lit. a), nu sunt consideraţi salariaţi detaşaţi pe teritoriul României, respectiv de pe teritoriul României, atunci când:
- a) efectuează operaţiuni de transport rutier bilateral de mărfuri;
- b) efectuează, pe lângă efectuarea unei operaţiuni de transport rutier bilateral, o activitate de încărcare şi/sau descărcare în statele membre sau în ţările terţe pe care le tranzitează, cu condiţia ca acesta să nu încarce mărfuri şi să le descarce în acelaşi stat membru;
- c) efectuează maximum două activităţi suplimentare de încărcare şi/sau descărcare în statele membre sau în ţările terţe pe care le tranzitează, cu condiţia de a nu încărca sau descărca mărfuri în acelaşi stat membru, atunci când operaţiunea de transport rutier bilateral începută în statul membru de stabilire, în cursul căreia nu a fost efectuată nicio activitate suplimentară, este urmată de o operaţiune de transport rutier bilateral către statul membru de stabilire;
- d) efectuează operaţiuni de transport rutier bilateral de persoane;
- e) în cadrul transportului rutier bilateral de persoane efectuează o îmbarcare de persoane şi/sau o debarcare de persoane în statele membre sau în ţările terţe pe care le traversează, cu condiţia ca acesta să nu ofere servicii de transport de persoane între două puncte din statul membru traversat. Aceleaşi dispoziţii se aplică şi călătoriei de întoarcere;
- f) tranzitează teritoriul unui stat membru, fără a încărca sau a descărca mărfuri ori fără a îmbarca sau a debarca persoane;
- g) efectuează segmentul rutier iniţial sau final al unei operaţiuni de transport combinat, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 401/2002, în cazul în care segmentul rutier, luat separat, reprezintă o operaţiune de transport bilateral de mărfuri.
Criteriul de departajare între detașare și nedetașare transnațională este gradul de legătură cu teritoriul statului membru gazdă, respectiv existența unei legături suficiente între conducătorul auto și serviciul prestat și teritoriul unui stat membru gazdă.
Avem detașare după acest criteriu, în cazul operațiunilor de transport în contul terților (cross-trade) și în cazul operațiunilor de cabotaj, conform art. 54 din Lege.
Salariatul aflat în stare de detașare transnațională are următoarele drepturi (cf. art. 8 din Lege):
Salariaţii detaşaţi de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condiţiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederaţia Elveţiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la:
- a) durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic;
- b) durata minimă a concediilor anuale plătite;
- c) remuneraţia aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, inclusiv plata orelor suplimentare, cu excepţia contribuţiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020;
- d) condiţiile pentru punerea la dispoziţie a salariaţilor, în special de către agenţii de muncă temporară;
- e) sănătatea, securitatea şi igiena în muncă;
- f) măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau pentru cele care au născut recent, precum şi pentru copii şi tineri;
- g) egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare.
- h) condiţiile privind cazarea salariaţilor atunci când sunt oferite de angajator salariaţilor trimişi să exercite temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu la un alt loc de muncă decât locul lor de muncă obişnuit;
- i) indemnizaţiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru salariaţii obligaţi din raţiuni profesionale să călătorească către şi de la locul lor de muncă obişnuit în statul membru pe teritoriul căruia sunt detaşaţi sau în cazul în care aceştia sunt trimişi temporar de angajatorul lor de la locul lor de muncă obişnuit la un alt loc de muncă, în conformitate cu legislaţia sau contractul colectiv de muncă cu aplicabilitate generală din statul gazdă.
Cum șoferii aflați în starea de detașare transnațională efectuează aceste servicii pe teritoriul mai multor state, angajatorul trebuie să se asigure că aceștia beneficiază, proporțional cu perioada lucrată în fiecare stat, de drepturile minime salariale din țara respectivă. Chiar dacă remunerația totală acordată la final este mai mare, salariatul trebuie să fie informat despre aceste elemente.
Soferii trebuie sa primeasca o suma de bani care sa nu fie mai mica decat remuneratia primita de un cetatean strain din fiecare tara ce o tranziteaza.
