Legea insolvenței stabilește posibilitatea debitorului de a solicita deschiderea insolvenței, precum și posibilitatea creditorului de a cere insolvența unei societăți debitoare.
Pentru a se deschide o procedură de insolvență pentru un debitor, profesionist, Legea nr. 85/2014 instituie anumite cerințe de formă și fond.
Principala condiție este insolvența debitorului.
Insolvența este acea stare a patrimoniului care exprimă imposibilitatea debitorului de a plăti la scadență datoriile sale din cauza lipsei de
lichidități, în timp ce insolvabilitatea este o stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active. Caracteristica esențială a insolvenței este insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente, certe și lichide.
1. Insolvența la cererea debitorului
Conform dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea Insolvenței „Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. La cererea adresată tribunalului va fi atașată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii insolvenței”.
Legea nr. 85/2014 sancționează administratorii care nu depun cererea de insolvență atunci când societatea se află în imposibilitatea de a achita datoriile la scadență.
2. Insolvența la cererea creditorului :
Conform prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2014, ,,orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, deci care deține o creanță asupra patrimoniului debitorului certă,lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, în cuantum mai mare sau egal cu cel al valorii prag, poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență.”
Creditorii pot cere deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului lor doar dacă dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă, care nu a fost plătită de mai mult de 60 de zile. În această situație, insolvența debitorului este prezumată.
Creanța trebuie depășească și un anumit prag valoric atât pentru creditori, cât și pentru debitori. Valoarea pragului in acest moment este de 50.000 lei.
Creanța certă este acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Legea insolvenței stabilește 2 tipuri de proceduri de insolvență:
- Procedura generală reprezintă, conform dispoziției de la pct. 46 al art. 5 din Legea nr. 85/2014, „procedura de insolvență prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 38 alin. (1), fără a le îndeplini simultan și pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.”
- Procedura simplificată este, potrivit pct. 47, din Legea nr. 85/2014 „procedura de insolvență prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) și d).”
Echipa de avocați Saucă&Partners este coordonată de doamna avocat Saucă Gabriela, cu o experiență de 16 ani în procedurile de insolvență, apărând interesele unei instituții bancare în toate procesele de insolvență, pe raza județului Timis și Arad.
În plus, toți avocații din echipă sunt familiarizați cu procedura insolvenței.
