Potrivit art. 373 lit. b din Codul Civil „divorţul poate avea loc:
b)atunci când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”
Totodată, din prevederile art. 373 lit. b din Cod Civil rezulta că „divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei.”
Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ.(
În capitolul V al Codului Civil intitulat „Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor”, la art 309 alin. 1 Cod civil este prevăzută obligaţia de respect, fidelitate şi ajutor reciproc ce îi incumbă fiecărui soţ.
Totodată, alin 2 al art 309 prevede că soţii au îndatorirea de a locui împreună.
Pentru a fi în prezența ipotezei referitoare la culpa exclusivă a unuia dintre soți în destrămarea căsniciei, ar trebuie să rezulte, cu o disproporție evidentă, că acțiunile sau inacțiunile exclusive ale unuia dintre soți au condus la ruperea relației dintre părți și la imposibilitatea continuării mariajului.
Aceasta înseamnă că numai conduita soțului vinovat a cauzat destrămarea căsniciei, respectiv celălalt soț trebuie să fie nevinovat, adică să nu i se poată reține nici cea mai ușoară culpă.
Chiar dacă o culpă comună nu înseamnă și o culpă egală, esențial este faptul că destrămarea relațiilor dintre soți este rezultatul conduitei ambilor soți, chiar și atunci când sunt în procente variabile de vinovăție.
Ori, pentru a fi o culpă exclusivă, soțul nevinovat trebuie să nu fie răspunzător nici de cea mai ușoară culpă în destrămarea relației.
De cele mai multe ori , instantele dispun desfacerea casatoriei din culpa comuna, intrucat nu sunt motive clare pentru a se dispune culpa exclusiva a unuia dintre soti.
In cadrul echipei noastre exista un avocat specializat de dreptul familiei, ce va poate consilia si ajuta in pregatirea apararii.
