- Limitele emiterii autorizației de construire
Conform dispozițiilor legale, orice autorizație de construire trebuie să fie emisă cu respectarea cerințelor urbanistice, prevăzute atât în legislația specifică, cât și în certificatul de urbanism, în caz contrar, autorizația de construire nelegală este lovită de nulitate.
Redăm următoarea stare de fapt întâlnită frecvent în practică: prin emiterea unei autorizații de construire s-a autorizat executarea lucrărilor pentru mansardarea locuințelor existente și amplasarea unei scări exterioare la această construcție existentă. Ulterior, s-au întocmit niște rapoarte de expertiză în cauză care au stabilit că prin autorizația de construire nu au fost respectate maximele de P.O.T[1] și C.U.T[2]. prevăzute în certificatul de urbanism, iar mansardarea se desfășura pe tot conturul parterului, ca o supraetajare, fiind, deci, o falsă mansardare. Construire mansardei( în fapt, o supraetajare a imobilului) nu s-a realizat în interiorul acoperișului vechii construcții, ci reprezentă o construcție realizată fără autorizație de construire, realizându-se nu numai o mansardare a vechii clădiri, ci și o extindere a parterului existent. Rezultă că nu există autorizație de construire pentru extinderea construcției, ci, de fapt, prin autorizația de construire a mansardei se urmărește să se acopere viciile de legalitate ale modificării întregii construcții, realizate fără autorizație[3].
- Nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a cererilor privind emiterea certificatului de urbanism sau a autorizației de construire ori/și demolare.
Atunci când autoritatea publică refuză nejustificat eliberarea autorizației de construire sau a certificatului de urbanism, sesizarea instanței poate deveni singura cale utilă pentru a stopa abuzul autorității publice locale. Teza este aplicabilă și pentru situația nesoluționării în termenul legal a cererilor privind emiterea certificatului de urbanism sau a autorizației de construire ori/și demolare, întrucât instanța poate obliga Primarul să emită un act administrativ cu caracter individual, precum Autorizația de construire, când au fost îndeplinite condițiile legale. În comparație cu dreptul privat unde, în unele cazuri, hotărârea poate suplini acordul pârâtului, în contenciosul administrativ hotărârea judecătorească nu poate înlocui actele de autoritate publică, precum autorizațiile de construire.
Curtea de Apel Timișoara, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia 1/2019
Curtea de Apel Timișoara a constatat că soluția de admitere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică, respingând recursul pârâtului ca nefondat. Pentru această soluție, Curtea de Apel Timișoara, într-o manieră sintetică a reținut că:
În cazul în care autoritățile publice locale refuză explicit sau tacit eliberarea actului administrativ, în primă fază, solicitantul este obligat să parcurgă procedura prealabilă. Ulterior, persoana vătămată poate să solicite instanței, în contradictoriu cu autoritatea publică locală imlicată în procedura autorizării construcțiilor, obligarea emiterii autorizației de construire. Forța coercitivă etatică cunoaște în acest stadiu unele pârghii legale aflate la dispoziția solicitantului reclamant pentru a impulsiona reprezentanții autorității publice locale la respectarea și punerea în executare a eventualei hotărâri judecătorești favorabile.
Prima ipoteză în care un justițiabil se poate adresa instanței este cea în care, deși a dispus solicitarea însoțită de documentația relevantă, autoritatea publică locală nu i-a emis autorizația de construire. Potrivit Legii 50/1991, autorizația și certificatul de urbanism trebuie să fie emise în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererilor însoțite de documentația pentru autorizarea executării lucrărilor.
Reclamantul, în calitate de persoană vătămată de autoritatea publică, prin nesoluționarea în termenul legala cererii sale a uzitat de dreptul conferit de Legea nr 554/2004, sesizând instanța competentă.
Potrivit legii contenciosului administrativ, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere trebuie a se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea solicitantului. În cazul de față, pârâtul a refuzat expres eliberarea unui alt certificat de urbanism și a autorizației de construire, astfel că potrivit Legii 554/2004, a fost obligat la emiterea celor două acte administrative.
Curtea de Apel Timișoara a constatat legalitatea soluției primei instanțe, potrivit căreia, în acord cu art. 18 din Legea 554/2004, a obligat autoritatea publică să emită actele administrative solicitate, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire.
Avocații specializați în dreptul urbanismului și drept administrativ de la SAUCĂ & PARTNERS vă pot asista în orice litigiu legat de amenajarea teritoriului și de urbanism, domeniu în care am obținut o mulțime de hotărâri favorabile pentru clienții noștri.
[1] Procentul de Ocupare a Terenului(P.O.T.-ul) exprimă raportul dintre Suprafața Construită (S.C.) și Suprafața parcelei (S) înmulțit cu 100(este reprezentat în procente).
[2] Coeficientul de Utilizare a Terenului(C.U.T-ul) exprimă raportul dintre Suprafața Construită Desfășurată a tuturor nivelurilor (S.D.) și suprafața parcelei (S).
[3] C.A. București, Secția a VIII-a de cont. adm., Decizia nr. 3343/2011 apud C. Titirișcă, A. Stroiu, D. Dobrev Dreptul Urbanismului, 2019