Tribunalul Timiș a statuat recent printr-o decizie faptul că: o clauză atributivă de competență, stipulată în facturile emise de una dintre părțile contractante NU îndeplinește cerințele art. 25 din Regulamentul nr. 1215/2012
( prorogarea de competentă prin acordul părților )
Ce se întâmplă dacă trebuie să recuperezi o creanță de la un debitor cu sediul în altă țară europeană și ai inserat în contract o clauză de unde rezultă faptul că orice litigii care decurg din factura/facturile emise vor fi soluționate de către instanțele din România?
Recent, Tribunalul Timiș s-a pronunțat cu privire la această situație prin care a admis excepția necompetenței generale a instanțelor din România în procedura ordonanței de plată prin Sentința civilă nr. 817/06.11.2024, sentință ce a avut la bază:
- Prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României (prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne);
- O serie de decizii CJUE în aceste cauze;
“ Din actele aflate la dosar nu rezultă că alegerea de competență a instanțelor din ####### conform mențiunii din facturi a făcut obiectul unui consimțământ al debitoarei, care să respecte condițiile de a fi exprimat în mod clar și precis. Nu se poate deduce din înscrisurile dosarului că debitoarea și-a exprimat vreun acord (consimțământ) scris sau verbal cu confirmare de primire. Mai mult, creditoarea avea obligația de a dovedi existența unor obiceiuri statornicite în acest sens de părți, însă nu a făcut o asemenea probă, ca exemplu, prin formularea unor căi de atac în fața instanțelor române la care debitoarea să fi recunoscut existența clauzei atributivă de competență invocată. Nu se poate reține nici incidența cazului al treilea prevăzut de art. 25 din Regulament chiar dacă ne aflăm într-un caz de comerț internațional, era necesar a se dovedi încheierea între părți a unei clauze atributive de competență într-o formă conformă cu uzanța cu care părțile sunt sau ar trebui să fie la curent și care, în cadrul acestui tip de comerț, este cunoscută pe larg și respectată cu regularitate de către părțile la contractele de tipul pe care îl implică acest domeniu comercial, pe motiv că nu s-a făcut dovada incidenței acestui caz în speță. #### de cele expuse, se constată că nu se poate determina instanța competentă prin raportare la art. 26 din Regulament. În speță, competența instanțelor române nu poate fi stabilită nici prin raportare la prevederile art. 4 alin. 1 și 7 alin. 1 lit. a și b din Regulamentul nr. 1215/2012, astfel că în temeiul art. 132 alin. 4 C.proc.civ., instanța va admite excepția de necompetență generală invocată prin întâmpinare și va respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor române. “
Echipa noastră de avocați te poate ajuta cu consultanță juridică în funcție de situația exactă cu care te confrunți.
De asemenea, ne ocupăm pentru tine cu profesionalism de tot ce presupune redactarea și trimiterea unei acțiuni în instanță, asistența și reprezentarea legală în fața instanțelor de judecată.
Ne poți contacta la la nr. de telefon: 0756.348.899 sau la adresa de e-mail: info@sauca.ro;
