Dreptul la concediu anual este un drept fundamental si este derivat din dreptul la odihna.
Codul Muncii enumera drepturile principale ale salariatului , iar printre acestea se regăsește si dreptul la concediu anual plătit.
Concediul de odihna se efectuează , in natura, in fiecare an , indiferent de tipul contractului de munca si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Conform Codului Muncii, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care este programat, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege sau atunci, când , din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Acest drept implica si obligația corelativa a angajatorului de a acorda concediul de odihna tuturor salariaților , in fiecare an , sau cel mai târziu intr-o perioada de 18 luni, incepand cu anul următor celui care s-a născut dreptul la odihna anual, pentru cei care nu si-au efectuat concediul de odihna din motive obiective.
Numai in cazul încetării raporturilor de munca, in situația in care concediul de odihna nu a fost efectuat , salariatul are dreptul la plata unei indemnizații.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârile din cauza C-619/16 SI c-684- /16 a subliniat următoarele :
”un lucrători nu își poate pierde in mod automat dreptul dobândit la concediu anual plătit pentru ca nu a solicitat concediu, in , schimb daca angajatorul dovedește ca lucrătorul s-a abținut in mod deliberat si in deplina cunoștință de cauza sa își ia concediul anual plătit după ce i s-a oferit posibilitatea sa își exercite in mod efectiv dreptul la concediu, dreptul Uniunii nu se opune pierderii acestui drept”.
Din jurisprudența europeana rezulta ca salariatul NU își poate pierde in mod automat dreptul dobândit la un concediu plătit pentru ca nu a solicitat concediul , dar daca absenta conditiilor necesare pentru a exercita acest drept ii este imputabila angajatorului .
Însă, daca salariatul refuza sa își ceara zilele de concediu de odihna sau se abține in mod conștient si deliberat sa efectueze concediul in intervalul stabilit de lege, iar angajatorul face dovada ca s-a îndeplinit obligația de a asigura efectuarea concediului de odihna, acesta din urma nu va mai fi obligat sa ii acorde salariatului nici acest drept si nici indemnizația la încetarea raporturilor de munca.
