Promisiunea bilaterală de vânzare este acel contract prin care una dintre părți (promitent) se obligă că va vinde, iar cealaltă parte (beneficiar) se obligă că va cumpăra un anumit bun la un preț determinat, contract care va fi perfectat în viitor.
Aceasta promisiune nu are caracter translativ de proprietate. Prin intermediul acestei promisiuni se dă naștere numai obligației de a transmite proprietatea bunului în viitor.
Spre deosebire de promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare, care, deşi reprezintă un contract, şi nu un act juridic unilateral, dă naştere unor obligaţii în sarcina unei singure părţi, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare dă naştere unor obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante.
Atât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cât şi promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare reprezintă contracte, în fapt antecontracte, ce dau naştere unor drepturi de creanţă.
Cel mai des în practică se întâlneşte promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, denumită, tocmai datorită frecvenţei sale, „antecontract de vânzare-cumpărare”.
Dacă promitentul nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului, deoarece nu este proprietar, iar vânzarea către o altă persoană este – cu excepţia fraudei – valabilă, beneficiarul putând cere doar daune-interese pentru prejudiciul cauzat.
Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale, pe lângă posibilitatea acordării de daune – interese sau obligarea promitentului, sub sancţiunea daunelor cominatorii la încheierea contractului, oricare din părţi poate cere instanţei de judecată în temeiul principiului executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natura a pagubelor, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că ”antecontractele de vânzare-cumpărare dau naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță căruia îi corespunde o obligație de a face. Acțiunea civilă are caracter personal deoarece prin ea reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligației pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia.
În cazul în care vanzatorul nu si-a respectat promisiunea de vanzare a unui bun, un avocat specializat din cadrul echipei Saucă&Partners vă poate ajuta cu privire la perfectarea contractului de vanzare la notar sau demararea unui litigiu in cadrul instantei de judecata.
