Calea procesuală și termenul de invocare a altor critici privind executarea silită
Invocarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită/perimarea executării silite/a altor apărări similare se realizează în cadrul contestaţiilor la executare formulate pentru anularea unor acte de executare silită subsecvente, iar nu în cadrul contestaţiei la executarea silită însăși, formulată în termenul legal.
În cadrul prezentului articol, următoarele chestiuni vor fi supuse analizei :
- lipsa calităţii de reprezentant convenţional, în cazul executărilor silite demarate în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură civilă din 2013, atunci când executarea silită este pornită la iniţiativa mandatarului convenţional – persoană juridică – al creditorului persoană juridică (aplicabilitatea art. 84 din Codul de procedură civilă în faţa executorului judecătoresc în interpretarea dată acestuia de Decizia HP nr. 8/2016 pronunţată de ÎCCJ).
- pierderea componentei de executorialitate a creanţei rezultate dintr-un contract de credit ca urmare a cesiunii sau subrogaţiei.
Conform unei opinii, aceste chestiuni, considerate critici vor fi calificate apărări pe fondul cauzei, având o motivare similară celei din cazul prescripţiei, ținând cont că tind spre anularea întregii executări silite.
În acest sens, contestaţia la executare prin care se invocă criticile anterior menţionate este calificată drept contestaţie la executare silită împotriva executării silite ce trebuie exercitată în termen de 15 de zile de la luarea la cunostinţă a primelor acte de executare silită.
În același sens, se invocă prevederile art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă care face o distincţie între titlurile executorii, în sensul că permite în cazul acelor titluri care nu sunt reprezentate de hotărâri judecătoresti sau arbitrale si pentru care nu există o cale procesuală specifică de desfiinţare, invocarea unor motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului, coroborat cu 713 alin. (3) Cod procedură civilă care prevede că nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive noi, care existau la data formulării primei contestaţii însă este permisă modificarea contestaţiei cu condiţia respectării termenului de exercitare.
Rezultă faptul că dacă s-ar permite invocarea unor motive ce ţin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în momente procesuale ulterioare emiterii primelor acte de executare (fie ele atacate sau nu), s-ar eluda dispoziţiile art. 713 alin. (3) si cele referitoare la termenele de formulare a contestaţiei la executare împotriva executării silite însăși.
Astfel dacă se invocă aceste apărări pe calea unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) Cod procedură civilă nu se poate ajunge la altă concluzie, de vreme ce potrivit art. 22 Cod procedură civilă, judecătorul este cel care stabileste calificarea juridică a actelor sau faptelor deduse judecăţii.
Se concluzioneză că prevederile art. 712 alin ( 2 ) Cod de procedură civilă reglementează o formă de contestaţie la executare specifică titlurilor executorii constând în hotărâri judecătoresti (dacă nu s-a utilizat procedura de la art. 443), el se coroborează apoi cu dispoziţiile art. 715 alin. (3) în privinţa termenului de formulare, în contextul în care poate fi fixat în mod obiectiv intervalul de timp în care curge termenul de prescripţie a executării silite.
Conform altei opinii, unele din aceste apărări, faţă de efectele pe care le produc, pot fi invocate pe calea contestației la executare formulate în temeiul art. 712 alin. (2) Cod procedură civilă, respectiv contestaţia privind lămurirea asupra înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu astfel că, în acord cu dispoziţiile art. 715 alin. (3) Cod procedură civilă, aceasta se poate face oricând pe durata termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.
În final, opinia formatorilor din cadrul INM este aceea că “ orice apărare prin care se invocă chestiuni privitoare la legalitatea executării silite înseși trebuie invocată în cadrul contestației la executare exercitate în condițiile art. 715 alin. (1) pct. 3. În acest sens sunt și dispozițiile art. 713 alin. (3), potrivit cărora nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Or, nu se poate invoca nelegalitatea executării înseși în cadrul unei contestații ce se exercită împotriva unui anumit act de executare, exercitată în condițiile art. 715 alin. (1) pct.1”