SE PERCEPE TVA ATUNCI CÂND ANGAJATORUL PUNE LA DISPOZIȚIE ANGAJATULUI O MAȘINĂ DE SERVICIU?
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost solicitată să răspundă la o serie de întrebări preliminare adresate de către instanțele germane competente, respectiv:
-Articolul 56 alineatul (2) din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că prin „închirier[ea] […] unui mijloc de transport unei persoane neimpozabile” se înțelege și punerea la dispoziția personalului a unui autovehicul (de serviciu) care face parte din activele folosite în cadrul activității economice a unei persoane impozabile atunci când acesta nu oferă în schimb nicio contraprestație care nu constă în prestarea (parțială a) activității efectuate de personal, așadar, personalul nu efectuează nicio plată, nicio parte din remunerația sa în bani nu este utilizată în acest scop și nici nu alege între diferite avantaje oferite de persoana impozabilă în urma unei convenții între părți potrivit căreia dreptul de utilizare a autovehiculului de serviciu implică renunțarea la alte avantaje[i]?
Cu alte cuvinte: Punerea la dispoziție de către o persoană impozabilă a unui autovehicul care face parte din activele folosite în cadrul activității sale economice pentru utilizarea în folosul propriu de către angajatul său este supusă taxei pe valoarea adăugată? Care sunt eventualele condiții pentru o astfel de impozitare și constituie o astfel de operațiune închirierea unui mijloc de transport?
Stareade fapt:
Reclamanta este o societate pe acțiuni de drept luxemburghez (S.A.), cu sediul în Marele Ducat al Luxemburgului. Aceasta pune la dispoziția a doi dintre angajații săi din Luxemburg, care au reședința în Germania, câte un autovehicul de serviciu din activele întreprinderii inclusiv pentru deplasări private.
De la unul dintre cei doi angajați, reclamanta a reținut din salariul acestuia o participare la cheltuielile legate de autovehiculul de serviciu pus la dispoziția sa, aferentă anilor care fac obiectul litigiului. Reclamanta este înregistrată în Luxemburg în așa-numita „procedură simplificată”, în cadrul căreia nu poate fi invocată deducerea impozitului plătit în amonte. Prin urmare, pentru cheltuielile legate de cele două autovehicule de serviciu, aceasta nu a beneficiat de deducerea impozitului plătit în amonte. În schimb, procedura simplificată a impozitării aplicabilă în Luxemburg nu implică nici impozitarea punerii la dispoziție a autovehiculelor către angajați.
În luna noiembrie 2014, reclamanta a solicitat oficiului de impozite pârât înregistrarea în scopuri de TVA în Germania pentru punerea la dispoziție a autovehiculelor. În declarațiile sale privind TVA aferente anilor care fac obiectul litigiului, pentru această punere la dispoziție a autovehiculelor, reclamanta a declarat începând cu anul 2013 cota de 19 % pentru operațiuni impozabile diverse în cuantum de 7 904 euro (2013), respectiv de 20 767 euro (2014) și TVA-ul aferent acestora.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziilor privind impozitul pe cifra de afaceri pentru cei doi ani, pe care pârâtul a respins-o ca nefondată.
Prin acțiunea sa, reclamanta urmărește stabilirea la zero euro a valorii TVA-ului pentru anii 2013 și 2014.
Soluția Curții de la Luxembourg
Analiza Curții se referă la situațiile în care o firmă este obligată să plătească TVA pentru că îi oferă unui salariat o mașină de serviciu. Pentru a stabili situațiile în care acest lucru e obligatoriu, CJUE a comparat două situații:
- când angajatorul îi oferă, gratuit, unui salariat o mașină de serviciu (nefiind vorba de „o prestare de servicii cu titlu oneros”)[ii];
- când angajatorul îi solicită o contraprestație salariatului pentru că i-a dat mașina de serviciu („prestare de servicii cu titlu oneros”), iar mașina este dată pentru o perioadă mai lungă de 30 de zile; de asemenea, mașina trebuie să se afle în permanență la angajat, chiar dacă firma îi cere să o folosească și în scop profesional (paragraful 54 al Deciziei)
Soluția Curții este următoarea:
Articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008, trebuie interpretat în sensul că nu intră în domeniul său de aplicare punerea de către o persoană impozabilă la dispoziția angajatului său a unui autovehicul care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice dacă această operațiune nu constituie o prestare de servicii cu titlu oneros, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din această directivă. În schimb, articolul 56 alineatul (2) primul paragraf menționat se aplică unei astfel de operațiuni dacă este vorba despre o prestare de servicii cu titlu oneros, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) menționat, iar acest angajat dispune în permanență de dreptul de a utiliza autovehiculul respectiv în scopuri private și de a exclude alte persoane de la utilizarea acestuia, în schimbul unei chirii și pentru o durată convenită mai mare de 30 de zile.
În concluzie, CJUE a stabilit că o societate care îi oferă salariatului o mașină de serviciu nu datorează TVA, dacă nu îi solicită acestuia o contraprestație pentru mașina folosită.
În schimb, societatea angajatoare trebuie să plătească TVA dacă angajatul oferă o contraprestație în schimul beneficiului utilizării mașinii. De altfel, societatea mai datorează TVA atunci când și-a dedus TVA-ul plătit în amonte, chiar dacă nu beneficiază de nicio contraprestație din partea angajatului.
Sunteți în căutarea unui avocat de drept fiscal specializat în litigiile cu ANAF? Avocații de la SAUCĂ & PARTNERS au în portofoliul lor o paletă largă de litigii câștigate împotriva organelor fiscale.
[i] http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=236687&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=2058230
[ii] https://www.avocatnet.ro/articol_57037/CJUE-Uneori-firmele-datoreaz%C4%83-TVA-atunci-cand-acord%C4%83-ma%C8%99ini-de-serviciu-salaria%C8%9Bilor-proprii.html
