Stabilirea autorității părintești în mod exclusiv
Echipa noastră de avocați oferă servicii de consultanță juridică de dreptul familiei, cât și servicii de reprezentare a clientului în litigiile de dreptul familiei cu privire la stabilirea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către unul dintre părinți în ceea ce privește minorul.
Oferim servicii legale de dreptul familiei atât în cazul divorțului ca și capăt principal de cerere, cât și în cazul în care se dorește doar modificarea autorității părintești ulterior încetării procesului de divorț.
Ce semnificație are autoritatea părintească?
Autoritatea părintească sau custodia asupra copilului reprezintă ansamblul drepturilor şi îndatoririlor legate de îngrijirea copilului după divorţul sau separarea părinţilor. În termeni juridici, custodia minorilor se numește autoritate părintească, iar aceasta implică un aranjament privitor la locuinţa copilului, deciziile importante privitoare la copil şi legăturile personale dintre el şi părinţi.
Potrivit art. 483 din Codul Civil , autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copiilor, cu respectul datorat persoanei acestora și îi asociază pe copii la toate deciziile care îi privesc, ținând cont de vârstă și de gradul de maturitate.
Orice drepturi și îndatoriri trebuie exercitate cu bună-credință, în așa măsură încât să primeze întotdeauna interesul superior al copiilor.
Conform art. 488 din Codul Civil, părinții au îndatorirea de a crește copiii în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
De câte feluri poate fi autoritatea părintească?
Autoritatea părintească poate fi exercitată în comun de către ambii părinți sau se poate exercita în mod exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege.
Interesul superior al minorului se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru și la viața de familie.
Interesul superior al minorului prevalează în toate demersurile și acțiunile pe care părinții acestuia urmează sa le întreprindă.
Autoritatea părintească poate fi exercitată asupra unui minor în mod exclusiv doar în anumite circumstanțe. Însă trebuie făcută o mare distincție între exercitarea autorității părintești de către un singur părinte de la articolul 398 din Codul Civil și exercitarea autorității părintești de către un singur părinte de la articolul 507 din Codul Civil.
Articolul 507 din Codul Civil vorbește despre situațiile în care exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte în cazul în care celălalt părinte este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti, sau, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointă.
Articolul 398 din Codul Civil are în vedere situațiile în care exercitarea autorității părintești se face tot de ambii părinţi, dar în mod inegal, pentru că se produce o „scindare”, în sensul că drepturile părinteşti se exercită de unul dintre părinţi, dar celălalt părinte nu pierde complet exerciţiul autorităţi părinteşti, pentru că
păstrează anumite drepturi reziduale, precum dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
În ce situații se poate dispune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către unul din părinți?
Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
Dacă se intentează cereri pe rolul instanței de judecată cu privire la exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către un părinte, părintele care dorește să obțină acest lucru trebuie să creeze instanței de judecată convingerea că păstrarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ar putea dăuna intereselor copilului.
Prin urmare, pentru ca exercitarea autorității părintești să fie făcută în mod exclusiv de către unul din părinți trebuie să existe motive bine întemeiate. Pentru motivele întemeiate pentru care se poate dispune exercitarea autorităţii părinteşti numai de către un singur părinte se află şi dezinteresul faţă de copil. Stabilirea exercitării
în comun a autorităţii părinteşti a copilului ar aduce atingere interesului superior al copilului atunci când unul dintre părinți este dezinteresat de acesta.
Astfel, dacă există dezinteres total al unuia dintre părinți față de minor, instanța de judecată va putea dispune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv. Ce înseamnă totuși dezinteres? Dezinteresul este atuni când acel părinte nu a contribuit la educarea copilului şi nu a făcut parte din viaţa acestuia, însă a nu a participat la luarea hotărârilor în ceea ce priveşte soarta copilului, hotărâri ce pot fi luate doar de ambii părinţi împreună, punând-ul pe celalălat părinte în situaţia
de a introduce acţiuni în justiţie pentru a putea lua aceste decizii.
Legea nu arată ce se înţelege prin „motive întemeiate”, astfel că instanţa de judecată va trebui să facă o apreciere în concret, respectiv dacă în raport de toate împrejurările speţei este în interesul superior al copilului ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie făcută doar de un singur părinte. Mai mult decât atât, având în vedere și art. 8 din Convenţia Europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg statuează că în cauzele referitoare la viața de familie examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală, interesul copilului trebuind considerat primordial, chiar şi în raport cu dreptul părintelui de a dezvolta o relaţie de familie şi de a-şi exercita drepturile părinteşti în raport cu copilul său.
Pe cale concluzie, procesul cu privire la obținerea autorității părintești în mod exclusiv de către unul dintre părinți este unul simplu în teorie, însă în practică acesta este un proces foarte complex mai ales în ceea ce privește ansamblul probator. De aceea, este foarte important să luați legătura cu un avocat specializat pe ramura dreptului familiei pentru a putea fi informat în mod corect dar și legal.
Dacă doriți mai multe informații cu privire la procesul de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv, un avocat specializat din cadrul echipei Saucă&Partners vă poate ajuta cu cele mai bune sfaturi și vă paote oferi asistență și reprezentare în inițierea unui demers juridic pe rolul instanțelor judecătorești.
Cauți cel mai bun avocat de dreptul familiei?
Echipa noastră de avocați specializati in dreptul familiei îți stă la dispoziție.
Sună un avocat bun de dreptul familiei.
