Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat în cauza C – 734/19 cu privire la deducerea TVA aferentă investițiilor abandonate. Un argument cheie al CJUE este că autoritatea fiscală nu are dreptul să evalueze motivele de oportunitate pe baza cărora persoana impozabilă a decis să renunțe la activitatea economică avută în vedere inițial
CJUE a decis in luna noiembrie 2020 ca:
„dreptul de deducere a TVA în amonte pentru bunuri, în speță pentru bunuri imobile și pentru servicii achiziționate în vederea efectuării unor operațiuni taxabile, este menținut atunci când proiectele de investiții prevăzute inițial au fost abandonate din cauza unor împrejurări independente de voința persoanei impozabile.
Nu este necesar să se efectueze o regularizare a acestui TVA în cazul în care persoana impozabilă continuă să aibă intenția de a exploata bunurile respective în scopurile unei activități taxabile”
Conform acestei decizii CJUE , ce este obligatorie, organul fiscal nu poate să aprecieze temeinicia motivelor ce au determinat un contribuabil să renunțe la activitatea economică avută în vedere inițial.
Nu este în competența Organului fiscal să aprecieze oportunitatea și temeinicia deciziilor de afaceri ale unei societăți.
Conform paragrafului 35 din Hotărârea CJUE precizează expres că :
”nu este de competența administrației fiscale să aprecieze temeinicia motivelor care au determinat o persoană impozabilă să renunțe la activitatea economică avută inițial în vedere, din moment ce sistemul comun de TVA garantează neutralitatea în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA‑ului”.
