Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia 260 din ianuarie 2019 prin care a decis in mod definitiv ca un director nu poate avea calitate procesuala activa de a contesta decizia Curții de Conturi , nefiind persoana vatamata in intelesul Legii nr 554/2014 .
Inalta Curte de Casatiei si Justitie a considerat ca doar Unitatea administrativ teritoriala este persoana vatamata de concluziile Curtii de Conturi.
Premisa pronuntarii acestei solutii vine de la faptul ca nu exista dovezi de atragere a raspunderii unei terte persoane .s
Mai jos regasiti extrase din continutul deciziei ICCJ care este utila pentru solutionarea litigiilor in fata instantelor de contencios administrativ.
”Instanţa de fond a reţinut, cu aplicarea corectă a normelor de drept substanţial anterior citate, că reclamantul nu este vătămat într-un drept sau interes legitim prin actele Curţii de Conturi atacate pe calea cererii principale întrucât, pe de o parte, acestea sunt apte să creeze obligaţii exclusiv în sarcina entităţi auditate, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit antrenarea răspunderii reclamantului în baza constatărilor din Decizia Curţii de Conturi.
Este adevărat că un act administrativ adresat altui subiect de drept poate fi apt, în anumite situaţii, să vatăme drepturile şi interesele unui terţ. Însă, nu este cazul Deciziei nr. 4/2015 a Curţii de Conturi, care, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi ale pct. 174 din Regulamentul Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Curţii de Conturi, stabileşte măsuri exclusiv în sarcina B. S.A .
Acesta este motivul pentru care, potrivit prevederilor pct. 204 şi 227 din Regulamentul Curţii de Conturi, măsurile dispuse prin deciziile Curţii de Conturi pot fi atacate pe calea contestaţiei administrative, urmată de calea acţiunii în contencios administrativ, numai de către entitatea verificată.
Instanţa de fond a reţinut, într-o riguroasă logică juridică, că interesul reclamantului de a acţiona nu este determinat, născut şi actual câtă vreme urmăreşte preîntâmpinarea unei viitoare acţiuni, care ar putea fi promovată de entitatea verificată, în raport de statuările Curţii de Conturi şi îndreptată împotriva reclamantului, în calitate de persoană responsabilă de neregulile constatate. În egală măsură, a reţinut corect că, în ipoteza atragerii răspunderii sale patrimoniale, reclamantul ar putea cere controlul de legalitate al actelor autorităţii de audit pe calea excepţiei de nelegalitate.
Prin Decizia şi Raportul Curţii de Conturi nu s-au stabilit vinovăţii pentru abaterile constatate, ci au fost consemnate numele persoanelor cu atribuţii în domeniile în care s-au constatat erori/abateri, printre aceste persoane numărându-se şi reclamantul, în calitate de director general al B. SA
Recurentul-reclamant se raportează la o vătămare cu caracter viitor şi eventual, nesigură sub aspectul producerii sale, întrucât nu se poate anticipa concluzia la care va ajunge conducerea societăţii în privinţa identităţii persoanelor vinovate de prejudiciul care trebuie recuperat, conform recomandărilor autorităţii de audit.
Totodată, eventuala vătămare decurgând din atragerea răspunderii pentru pierderile financiare ale societăţii nu s-ar datora, în mod direct, măsurilor dispuse de autoritatea de audit, ci concluziilor verificărilor efectuate de conducerea societăţii.”
Pe cale de concluzie, doar entitatea verificata poate contesta prin plangerea prealabila, apoi prin actiune de contencios- administrativ concluziile ce rezulta din Decizia si Raportul Curtii de Conturi.
