O societate cumpăra 2 utilaje pentru dezvoltarea unei afaceri noi, însă nu utilizează in mod efectiv aceste utilaje din cauza pandemiei.
Inspecția fiscală considera ca TVA-ul aferent aceste facturi de achiziție nu este deductibil întrucât lipsesc documentele justificative care sa dovedeasca ca utilajele sunt utilizate pentru operatiuni taxabile.
Împotriva Deciziei de impunere si a Raportului de inspecție fiscala trebuie făcută contestație in termen de 45 zile de la data emiterii actelor administrativ fiscale .
Impotriva deciziei de solutionare a contestatiei fiscale se formuleaza actiune in contencios administrativ fiscal in termen de 6 luni.
În conformitate cu Directiva 112/2006/CE privind taxa pe valoarea adăugată, implementată în legislaţia naţională a statelor membre, principiul neutralităţii fiscale impune respectarea dreptului de deducere pentru toate persoanele dintr-un lanț comercial, indiferent de numărul tranzacţiilor care au loc în procesul de producție ṣi distribuție. Taxa pe valoarea adăugată nu este niciodată datorată de profesionist pentru sine. În fapt, agentul economic este doar un vehicul al TVA, care asigură circulaţia taxei între consumatorul final în calitate de debitor şi stat, în calitate de beneficiar al acesteia.
Astfel că, pornind de la acest principiu, decizia de afaceri în privinṭa inițierii unei anumite operatiuni profesionale aparține în mod exclusiv agentului economic, acesta beneficiind de dreptul de a iniṭia sau nu o afacere. Din păcate, în practica organelor fiscale, dreptul contribuabilului a devenit, de multe ori, iluzoriu în ceea ce priveste dreptul de deducere al TVA pentru operațiuni comerciale începute ṣi întrerupte.
Pe decizia luata de organul fiscal a cenzurat dreptul exclusiv al subscrisei societăți de a lua deciziile de business considerate oportune invocând principiul prevalenței economicului asupra juridicului.
Se consideră că o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA are drept de deducere în măsura în care intenția de a desfășura activitatea economică generatoare de operaṭiuni taxabile este susṭinută de dovezi obiective, din care să rezulte că achiziṭiile sunt destinate a fi utilizate în folosul tranzacṭiilor impozabile viitoare. Contractul incheiat intre parti , facturile fiscale in original reprezinta documente justificative care probează ca aceste bunuri au fost destinate in folosul unor tranzactii viitoare.
In mod nelegal, organul fiscal a considerat ca nematerializarea unei investiṭii reprezinta un motiv de refuz de deducere a TVA-ului.
Consideram ca o astfel interpretare a ANAF este contrară principiilor Directivei 112/2006/CE, precum ṣi a practicii constante a Curṭii de Justiṭie.
