În spațiul juridic autohton s-a dezbătut pentru o lungă perioadă de timp dacă fapta ce constă în neplata contribuției la mediu în urma vânzării deșeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică, constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
Recent, Î.C.C.J. a statuat că neplata acestei sume de bani nu se circumscrie unei obligații fiscale, pe cale de consecință nu se poate antrena răspunderea pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Instanța supremă a făcut referire la faptul că obligațiile fiscale (în sensul identificării elementelor infracțiunii de evaziune fiscală) sunt doar cele prevăzute în Codul fiscal și în Codul de procedură fiscală, în timp ce contribuției la mediu în urma vânzării deșeurilor nu este parte din aceste acte normative. Așadar, nu se poate discuta de o încadrare în elementele obiective ale infracțiunii de evaziune fiscală.
În Decizia nr. 9 din 2020, Î.C.C.J. a statuat: „veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică) […] nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”.
Aveți nevoie de asistență sau reprezentare juridică în materie fiscală? Nu știți cum să gestionați problemele cu A.N.A.F.-ul? SAUCĂ & PARTNERS vă stau la dispoziție cu cele mai bune sfaturi juridice și oferte personalizate fiecărui client.
