În prezent, activitatea medicală este reglementată, în special, de către Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, diferite ordine ale Ministrului Sănătății. Aceste acte normative speciale se completează cu dispozițiile din Codul Civil și din Codul Penal.
Legea nr. 95/2006 include în noțiunea de „personal medical” următoarele categorii de persoane: medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale; Acestea sunt categoriile profesionale care pot fi subiecte active ale faptei de malpraxis medical.
Legiuitorul a definit „malpraxisul medical” ca fiind: eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.
În desfășurarea activității profesionale a personalului medical, aceștia sunt urmăriți de două mari tipuri de răspundere: o răspundere care care are un fundament etic și o răspundere juridică care se subdivide în răspundere civilă delictuală, răspundere penală sau răspundere disciplinară.
Răspunderea disciplinară are o natură administrativă, aceasta este antrenată atunci când personalul medical procedează la nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor, de asemenea, nerespectarea legislației muncii poate să atragă în sarcina personalului medical o serie de sancțiuni disciplinare.
Răspunderea civilă delictuală vizează aspecte de natură delictuală sau contractuală care stau la baza relației medic-pacient și care derivă din obligația medicului de a răspunde pentru prejudiciile cauzate pacientului și de a acorda acestuia „îngrijiri conștiente, atente și conforme datelor actuale ale științei”. Răspunderea civilă delictuală se bazează pe greşeala medicului, săvârşită cu ocazia prestării actului medical, greşeală care a cauzat pacientului un prejudiciu. Proba greşelii, a prejudiciului şi a raportului de cauzalitate sunt în sarcina victimei. Premisele răspunderii medicale subiective corespund cu cele ale răspunderii civile în general: prejudiciu, faptă ilicită, vinovăție şi raport de cauzalitate.
Dacă obligația medicului de a trata pacientul este una de mijloace(de diligență, de prudență), rezultă că medicul – fără a garanta obținerea rezultatului (vindecarea bolii), îşi asumă obligația de a avea conduita necesară şi de a aplica remediile medicale cele mai indicate în vederea însănătoşirii pacientului. Răspunderea medicului se bazează pe greşeală şi nu pe garanția vindecării bolii. Rezultatul (vindecarea) are un caracter aleatoriu, putând fi influențat de reactivitatea specifică a pacientului, de particularitățiile bolii, de informațiile false oferite de către pacient sau de resursele limitate tehnice şi ştiințifice avute la dispoziție în momentul tratării bolii.
Răspunderea penală implică obligația unei persoane de a răspunde în fața organelor de urmărire penală și apoi în fața instanței de judecată pentru fapta prevăzută de legea penală pe care a săvârșit-o, obligația de a suporta măsurile de constrângere penală prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii și obligația de a executa pedeapsa aplicată.
Cele mai întâlnite infracțiuni pentru care este atrasă răspunderea penală a personalului medical sunt: uciderea din culpă( art. 192 Cod Penal), vătămarea corporală din culpă( art. 196 Cod Penal).
Sunteți victima unui malpraxis medical și vreți să vă adresați instanței de judecată cu o acțiune în despăgubiri împotriva medicului care v-a adus atingere integrității fizice? Doriți să faceți demersurile la Parchet pentru a formula o plângere penală împotriva personalului medical? Avocații specializați în malpraxis medical de la SAUCĂ & PARTNERS vă stau la dispoziție.
